Despre ce se întâmplă zilele acestea la Beijing, unde Partidul Comunist Chinez (PCC) şi-a încheiat ieri, 14 noiembrie a.c., lucrările celui de-al XVIII-lea Congres, urmând ca astăzi să fie desemnaţi noii conducători ai ţării pentru cel puţin cinci ani, cum a anunţat preşedintele Hu Jintao, media românească vorbeşte puţin, scrie neinspirat şi de regulă cu nelipsitele fitile primitive anticomuniste, strecurate ca ingrediente. Pe motivul că în China controversele democratice deschise sunt complet inexistente, deşi PCC a diversificat ideologia sa. De la Mao şi marxism-leninism, uneori citaţi, alteori uitaţi, până la preceptele Deng Xiaoping, părintele reformelor economice chineze. Chiar şi în interiorul partidului are loc, din 2010, o acerbă confruntare între partizanii liberalizării şi conservatori. Presa străină, în schimb, a acordat evenimentului de la Bejing importanţa cuvenită, accentuând faptul că va fi a doua oară în istoria PCC când liderul se schimbă potrivit cutunelor instituite şi moştenite de la Deng Xiaoping, patriarhul partidului, şi lumea vrea să ştie în ce direcţie se angajează China. Mesajul moştenit de la marele Deng este următorul: „Dacă economia nu va fi relansată, acest lucru va duce la colapsul şi dezintegrarea partidului comunist”. Raportul pe cinci ani prezentat Congresului de preşedintele Hu Jintao a inserat, între altele, o îngrijorare legată de corupţie, devenită principalul inamic al partidului. Un inamic care i-ar putea deveni fatal. Comitetul Central, un organism care cuprinde circa 200 de înalţi demnitari comunişti, urmează să-l consacre astăzi pe actualul vicepreşedinte, Xi Jinping (59 ani), drept numărul unu al regimului şi echipa care va conduce destinele celei de-a doua puteri mondiale. Prezentat ca un cavaler al anticorupţiei, deloc străin de lovitura năpraznică administrată lui Bo Xilai, fiul unui fondator al partidului, destul de înstărit, adept al mediului de afaceri consolidat şi suficient de abil în evocarea tradiţiilor, încât în 2011 cerea o raportare mai fermă la Mao. În luna martie a anului viitor, Xi Jinping va deveni, potrivit tuturor analiştilor şi observatorilor, şeful statului, succedându-i lui Hu Jintao. Succesorul desemnat de actualul premier, Wen Jiabao, va fi probabil vicepremierul Li Keqiang, dar el trebuie numit astăzi pe poziţia a doua sau a treia în Comitetul Permanent al Biroului Politic, primul cerc de putere în China, o conducere colectivă care gestionează treburile ţării prin consens. Componenţa Comitetului Permanent şi, în particular, cunoaşterea noilor cooptaţi alături de cei din vechea gardă, va fi aflată tot astăzi. Modul de desemnare al acestora rămâne secret. Tot astăzi este prevăzută desemnarea unei noi comisii de disciplină a partidului, dar şi numele membrilor supleanţi ai Comitetului Central. De asemenea, delegaţii la Congres vor aproba mai multe rapoarte şi vor amenda statulul PCC, care numără 82 milioane de membrii. Noii lideri comunişti chinezi se vor confrunta cu dificila sarcină de menţinere a unei creşteri economice ridicate sau încetinirea acesteia, în condiţiile în care o jumătate de miliard de internauţi ai ţării, care formează o opinie publică emergentă, graţie reţelelor de socializare, exprimă propriile puncte de vedere. Ei au cerut reducerea corupţiei preşedintelui Hu Jintao, după cum a declarat acesta. Clasa chineză înstărită se va dubla până în 2020 şi va asigura 75% din creşterea achiziţiilor produselor de lux, notează un raport al Boston Consulting Group (BCG) publicat ieri. Între 2010 şi 2020, cei bogaţi vor deveni superbogaţi şi numărul lor va creşte de la 6% la 21% din populaţia ţării. Un procent care chiar şi acum este mai mare decât cel existent în Brazilia, India sau Rusia. În prezent există 120 de milioane de chinezi care câştigă, în medie, 40.000 de dolari pe an, şi mulţi dintre ei peste 200.000 de dolari. Cu toate acestea, 280 de milioane de chinezi în 2020 vor asigura 35% din consumul intern şi 5% din consumul mondial. În 2020, China va reprezenta 40% din piaţa mondială a produselor de lux, în conformitate cu BCG. Presa oficială de la Beijing scrie: drumul e clar. Adică socialist chinez, dar şi piaţă liberă, însă în mare mesajul e acelaşi: nu schimbăm nimic, o ţinem aşa. Cu toate acestea, raportul lui Hu Jintao a conştientizat discrepanţele sociale, găurile dintre nomenclatură şi păturile sărace. Economia hibridă a dat naştere unei oligarhii, 70 de deputaţi chinezi totalizând 90 de miliarde de dolari în active, ceea ce este un record mondial. Cotidianul francez „Liberation” scrie că Hu Jintao ar putea rămâne în coasta noii puteri dacă va prelua comisia militară, tot el reafirmând principiul „o ţară, două sisteme”, dând exemplul unor zone cu grad ridicat de autonomie, Hong Kong şi Macao (Surse: Le Monde, Le Figaro, Liberation, „Când China va învinge” – Stephane Marchard – 2008; „Secretele Chinei” – John Farndon – 2007).
