Scorul ridicat obţinut de Jair Bolsonaro, un fost militar, nostalgic după dictatura militară (1964-1985), în primul tur al alegerilor prezidenţiale din Brazilia, un „om forte” care promite restaurarea ordinii înarmarea poporului este un semn că brazilienii se orientează spre o soluţie radicală. Exasperaţi de corupţia endemică care cangrenează ţara, anemia elitelor, inegalităţi sociale, crize, insecuritate, brazilienii au optat pentru un candidat rasist deschis homofobiei şi misoginiei. Ca şi în SUA, în Filipine, cu Duterte, în Ungaria cu Orban, în Turcia cu Erdogan, populismul iliberal este în vogă. Dar situaţia este diferită de la o ţară la alta, deşi peste tot populiştii ameninţă cu venirea la putere. În Italia, Matteo Salvini, liderul Ligii şi ministru de Interne, are primiri triumfale în toate deplasările sale. Internaţionala populistă este în marş, se spune. Şi asta în timp ce elitele continuă să rămână surde.
