Universitatea Craiova – FCSB 0-1
Stadion: „Ion Oblemenco”, spectatori: 30.000.
Universitatea Craiova: Pigliacelli 4 – Martic 5, Kelic 5, Acka 5, Vătăjelu 4 – Ivanov 4, Cicâldău 4, Mateiu 4 – L. Nițu 4 (19 Bărbuţ 4, 82 M. Roman 4), Ivan 5, Mihăilă 4. Antrenor: Victor Piţurcă. Rezerve: A. Marinescu – Bălașa, Mățel, Baiaram, Qaka.
FCSB: Bălgrădean – Creţu, Planic, I. Cristea, Panţâru – Oaidă, Pintilii (46 Ov. Popescu), Fl. Tănase – Ad. Popa (71 Moruţan), Hora (63 Tsoumou), Fl. Coman. Antrenor: Bogdan Argeș Vintilă. Rezerve: Niga – Moutinho, Vână, Chorbadzhiyski.
Arbitru: Istvan Kovacs 6. Asistenți: Vasile Marinescu, Ovidiu Artene
Cel mai important duel al actualei stagiuni a Ligii I s-a produs în etapa a 9-a în Bănie. Rivalitatea nu era suficientă pentru ca derby-ul Craiova – FCSB să devină sold-out cu mai bine de 3 zile înainte de start. FCSB era în subsolul ierarhiei şi nici Craiova nu etala o atmosferă fericită, în ciuda locului ocupat pe podium. Numai că revenirea lui Piţurcă în Bănie a făcut să erupă „Ion Oblemenco”, iar duelul din Bănie a devenit unul care a captat atenţia întregii suflări fotbalistice.
Antrenori
Experienţa lui Piţurcă este covârşitoare în comparaţie cu cea a lui Bogdan Argeş Vintilă, dar duelul nu s-a purtat neapărat între băncile tehnice, ci de la distanţă, între Piţi şi Gigi Becali, vechiul prieten, care face echipa şi schimbările la echipa lui, una care nu mai are nicio legătură cu Steaua la care a evoluat şi a antrenat Piţurcă.
Absenţe
Craiova nu a putut miza pe cei mai buni jucători ai săi, căpitanul Nicuşor Bancu şi golgheterul Elvir Koljic, în timp ce FCSB nu i-a avut pe Dennis Man şi Harlem Gnohere. Ca şi importanţă, s-ar putea spune că lipsurile au fost egale, dar lotul oaspeţilor pare mai solid ca valoare, ca şi cotă, în ciuda locului ocupat în clasament.
Juniori
Craiova are numai un junior de prim 11, Vali Mihăilă. Piţi a surprins în formula de start cu un debutant, Luis Niţu, dar înlocuirea lui era iminentă. De fapt, au fost doi debutanţi ai Craiovei pe noul stadion: Niţu şi Ivan. În schimb, FCSB, chiar şi fără Dennis Man, a aliniat juniori cu potenţial de tot meciul. Florinel Coman era în forma care l-a transferat de la Viitorul la FCSB pe 2 milioane de euro, Oaidă s-a înfipt definit în primul 11, în timp ce Moruţan, om de 1 milion, a luat loc pe bancă.
Atmosfera
Craiova este o oază în Liga I deja de câţiva ani, surclasându-şi adversarele la capitolul suporteri. Nici Dinamo, de când nu mai contează în campionat, nu mai este o rivală de nivelul Ştiinţei în tribune. FCSB nu e Steaua, aşa spune şi justiţia şi suporterii, care au părăsit echipa lui Becali, aşa că oaspeţii nu au putut oferi o replică pe măsura rivalităţii. 30.000 de suflete s-au dezlănţuit înainte de startul meciului, arena umplându-se ca pe vremuri, cu destul timp înainte de primul fluier. Coregrafia a fost fenomenală, nu numai cea a Peluzei Nord, ci şi cea de pe întreg stadionul. Pe ritmul „Odei Bucuriei” a lui Beethoven, care a răsunat emoţionant pe OZN-ul din Bănie, fâşii albastre şi argintii s-au înălţat, tribuna a doua a afişat „Ştiinţa 1948”, iar la Peluza Nord mesajul coregrafiei a fost „Cine a avut norocul de prieteni buni să dea, cine ştie ce-i iubirea, lângă noi, cântând, să stea”. De altfel, tot stadionul a fost o galerie la acest meci, unul de istorie pentru Craiova, ca atmosferă. Înaintea meciului, un bilet la „negru” ajunsese şi la 300 de lei.
Prima repriză
Atmosfera din tribune a captat partida, ce se întâmpla pe teren rămânând o perioadă în plan secundar. FCSB a avut posesia, a câştigat duelurile directe, nearâtând deloc precum echipa umilită de atâtea ori în acest sezon. Piţi a jucat cu Ivan vârf împins, arătând că a vizat contraatacul, nu iniţiativa, aşa cum se întâmpla pe vremea Papură. Coman a fost în prim-plan. Mai întât cu un galben, pentru simulare în careul advers, apoi, la prima ocazie a meciului, soldată cu corner. Galbene au venit şi pentru olteni, două pentru jucători, unul pentru antrenorul devenit secund, Papură. Cel pe mandatul căruia Craiova a arătat mult mai bine, apropo. Nicio echipă, chiar şi AEK Atena, nu a confiscat mingea în Bănie în acest sezon, aşa cum a făcut FCSB. Piţurcă a schimbat repede, dar a trimis tot un jucător de viteză, Bărbuţ, pe acelaşi calapod cu Ivan şi Mihăilă, confirmând că antrenorul s-a temut de acest debut şi a preferat contraatacul, dar nici de contre n-au fost capabili elevii săi. Absenţa lui Bancu s-a observat la gazde, în timp ce prezenţa lui Florin Tănase în preajma lui Pintilii a asigurat un control superior roş-albaştrilor. Cea mai mare ocazie a primei reprize a venit pe final. Hora n-a fost inspirat la o finalizare la care orice atacant cu pretenţii deschidea scorul. După prima repriză, toată lumea se întreba ce au făcut craiovenii în cele 3 antrenamente zilnice cu Piţurcă, că fotbal n-au arătat defel. Determinare au avut, dar aşa haotic nu au jucat de ani buni, indiferent de antrenor. Dacă oltenii jucau în halul acesta cu Papură, acesta nu mai ieşea nici de la vestiare!
Partea secundă
Prima dată când Craiova a ajuns în careul advers a fost în debutul reprizei secunde, pe contraatacul lui Mihăilă, purtat bine, finalizat prost. Oricum, Craiova a echilibrat jocul, revendicând repriza a doua. Şi a cerut şi ea un penalty, prin Ivan, dar Kovacs n-a reacţionat. Oltenii au dominat, dar n-au avut ocazii, în timp ce oaspeţii n-au mai fost la nivelul primei părţi, după ieşirea lui Pintilii.
Concluzia: fiecare echipă a controlat câte o repriză, dar amândouă au contribuit la un joc modest, mult sub aşteptările derby-ului. Cum ar zice Mitică Dragomir, din cele două echipe nu faci un adversar redutabil pentru CFR Cluj!
Finalul
Când toată lumea se aştepta să se termine chinul unui meci fad, FCSB a dat lovitura, aşa cum face mereu în Bănie. Pigliacelli a scăpat „săpunul” la un şut fără potenţial, iar Tsomou a profitat şi a punctat decisiv. FCSB câştigă în Bănie, ca de obicei, iar Piţurcă pierde în faţa lui Gigi Becali, la primul duel direct. După cum a făcut echipa şi după cum a jucat aceasta, Piţi a părut că vrea „s-o dea la pace” cu rivalii, fiind mulţumit cu egalul, dar n-a obţinut nimic. Încă o dată: dacă Papură juca şi pierdea astfel, nu i se cerea numai demisia!
