Fostul preşedinte francez Nicolas Sarkozy a luat decizia intervenţiei în Libia în 2011, urmărind între altele „ocrotirea influenţei franceze în Africa de Nord şi ameliorarea situaţiei politice în Franţa”. Acest lucru se afirmă într-un document al Comisiei de Afaceri Externe al Parlamentului britanic, făcut public ieri. Raportul pune în discuţie decizia care a transformat o intervenţie de ajutorare a civililor la Benghazi, ameninţaţi de represaliile colonelului Mouammar Gaddafi, o ameninţare „supraestimată”, au afirmat deputaţii, în acţiune militară de schimbare a regimului. Textul reproşează primului ministru britanic din acel moment, David Cameron, „responsabilitatea finală” a eşecului intervenţiei militare aeriene, care a condus la căderea lui Gaddafi şi războiul civil, islamiştii profitând în toată Africa de Nord. Decizia intervenţiei în Libia, prin aplicarea rezoluţiei ONU, notează deputaţii din Westminster, a fost o greşeală şi n-a urmărit altceva decât interesul politic al preşedintelui Sarkozy. Raportul britanic îl menţionează şi pe Alain Juppe, ministrul Afacerilor Externe, în acea vreme, care a prezentat alarmist situaţia din Libia, într-un discurs la Consiliul de Securitate al ONU, forţând rezoluţia intervenţiei. Rezultatul intervenţiei franceze, britanice şi americane este potrivit documentului cauza confruntării între miliţii şi triburi, crizei umanitare şi migratorii, violării drepturilor omului, expansiunii Statului Islamic în Africa de Nord.
Acasă Ultima oră Pentru Westminster, Sarkozy a intervenit în Libia „pentru a-şi ameliora situaţia politică”
