Vive la France!

0
117

defile-14-juillet-465x390Afectiv, altfel, dacă nu incomparabil, comparativ cu alte naţii, noi, românii, suntem legaţi de francezi – aproape indestructibil – începând cu Napoleon al III-lea până la Charles de Gaulle, pe lângă Carol Davilla şi jurnalistul de la TV5, Jean Louis Calderon, decedat la Bucureşti în zilele revoluţiei din 1989. Şi spiritul românesc, pentru cei care au uitat, inundă capitala Luminilor, în special pe colina Sfânta Genoveva, patroana capitalei. Acolo au studiat şi studiază încă atâtea şi atâtea generaţii de tineri români, întreţinând francofonia. Tot mai dificil de la o vreme. Parisul a fost în ochii intelectualităţii române, din secolul XIX, capitala gândirii, creaţiei artistice şi prezenţa românilor la Paris este „ca o coloană fără sfârşit”. Din aceste motive, succint expuse, dar şi atâtea altele, poate mult mai consistente, Sărbătoarea Naţională a Franţei – ziua de 14 iulie – nu ne lasă niciodată indiferenţi la nivel emoţional. Nu putem uita că, de peste un veac şi jumătate, destinul nostru e legat de Franţa ca de nici o altă ţară europeană şi că, la Madrid, în 1997, Jacques Chirac a băgat piciorul în uşă pentru România, în timp ce alţii s-au opus admiterii ţării noastre în NATO. Defilarea militară organizată pe Champs Elysee, ca în fiecare an, a avut şarmul ei: 3.239 femei şi bărbaţi au descins în celebra arteră pariziană; 55 de avioane, 30 de elicoptere, 212 vehicule, 2 contingente de militari australieni şi neozeelandezi, dar şi 47 de supraveghetori din administraţia penitenciarelor, şi pentru prima dată, un corp de vameşi au reţinut atenţia. Avioane din clasa Rafale, legionari specialişti în informaţii, angajaţi în operaţiunile externe (Sangaris, Republica Centrafricană) sau pe teritoriul naţional (Sentinelle), în fine, o mobilizare teribilă, un mare spectacol, sub ochii lui Francois Hollande, la tradiţionala defilare militară. Grandoare franceză a plăcut asistenţei. Cloul spectacolului: 6 războinici din Noua Zeelandă în ţinută tradiţională. „Pe fondul ameninţărilor teroriste ridicate”, peste 11.500 de poliţişti şi jandarmi au fost mobilizaţi pentru securizarea festivităţilor prilejuite de 14 iulie, a anunţat prefectura din Paris. 2.500 de agenţi au fost deplasaţi în Capitală pentru concertele organizate în aer liber, urmate de focurile de artificii. Pentru ultima dată, în actualul mandat prezidenţial, Francois Hollande a oferit tradiţionalul interviu, timp de 45 de minute, în Sala Portretelor, de la Palatul Elysee, jurnaliştilor de la TF1 şi France2, într-un context mai mult decât tensionat. Temele internaţionale, de la Brexit la Euro, au avut ponderea lor. Dar şi securitatea, şomajul, deficitul bugetar (2,7% pentru anul viitor), legea muncii, care revine în Adunarea Naţională pentru un vot definitiv la 20 iulie a.c., au fost supuse atenţiei de şeful statului francez. Securitatea rămâne, neîndoielnic, o prioritate. Ca şi identificarea unui sens, a unui azimut. Lupta contra ameninţării teroriste, care a cunoscut o mobilizare excepţională, nu mai constituie o noutate, în fiecare zi vorbindu-se de confruntări cu ameninţarea jihadistă. Clamarea unităţii a devenit, de asemenea, un slogan. Viaţa politică internă are şi la francezi particularităţile ei şi oricum nu se duce lipsă de demagogie. Cu toate acestea, parteneriatul româno-francez, pe multiple planuri, valorificând o tradiţie fabuloasă, la care ne-am referit, poate deveni mai fertil, reciproc avantajos ambelor părţi, printr-un plus de încredere. Şi tânărul nostru ambasador, Luca Niculescu, prin anvergura sa francofonă, poate cataliza multe demersuri aflate în stadiu incipient. Fireşte, sunt multe deziderate de atins, nu despre ele ne-am propus să vorbim, fiindcă de Ziua Naţională a Franţei nu uităm că Parisul a fost, la un moment dat, capitala… României. Vive la France!