Lucrurile nespuse despre legea supermarketurilor

0
288

produsPreşedintele României a promulgat, luni, legea prin care supermarketurile sunt obligate să se asigure că 51% din mai multe tipuri de produse alimentare pe care le au pe rafturi sunt româneşti. Proiectul de lege, adoptat la începutul lunii iunie în Parlament, prevede ca peste jumătate din alimentele din categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, lactate şi panificaţie din magazine trebuie să fie româneşti. Cât de pregătiţi sunt producătorii români vom vedea, mai ales că trebuie să facă faţă la câteva cerinţe elementare de siguranţă alimentară, ce implică cheltuieli ridicate. De pildă, o analiză a unui singur produs de panificaţie la Institutul de Cercetări Alimentare Bucureşti costă 2.000 de lei. Iar examinarea produsului trebuie făcute trimestrial…

  Marile magazine riscă amenzi cu până la 50.000 de lei, dacă nu respect noile reglementări. Excepţie fac doar lunile de iarnă, când legumele şi fructele din import pot reprezenta 70% din ofertă. Noua lege mai stabileşte ca pe etichetele produselor de carne proaspătă să fie trecută ţara de provenienţă, iar pe produsele procesate din carne trebuie trecut procentul de carne din România, pe care produsul respectiv îl are în conţinut. Supermarketurile care au cifra de afaceri netă anuală, de peste 2.000.000 de euro, echivalent în lei, sau deţin active totale în aceeaşi valoare, vor fi exceptate de la aceste prevederi. Păi, în Craiova, cei mai mari jucători de pe piaţa de retail au vânzări, în medie, de 100.000 de euro pe zi. Anii trecuţi urcau şi la 130.000 de euro zilnic. Deci, vor fi excluşi de la unele prevederi legale.

Legea a pornit cu stângul

  «Prima sintagmă greşită a fost folosirea termenului de lanţ scurt. În definiţia europeană înseamnă producător – consumator – pieţe, iar lanţul scurt se poate aplica perfect la Legume şi Fructe, pentru că producătorul duce produsele direct la magazine. În schimb, la restul produselor nu putem vorbi de lanţ scurt, nu există. A doua greşeală a fost definirea produselor proaspete, iar laptele nu poate fi definit aşa pentru că este pasteurizat. În schimb, apa minerală sau sucurile sunt considerate produse proaspete. Pe urmă, s-a vorbit de zonare, pe lanţul scurt, din regional şi zonal. Nu s-a putut băga „naţional” pentru că interzice legislaţia concurenţei, dar acest lucru înseamnă că lanţul scurt se aplică inclusiv în Ungaria, Bulgaria, Ucraina şi în toate ţările de lângă noi. De aceea am spus că legea nu are nici cea mai vagă legătură cu produsul românesc. Normele de aplicare metodologice pot schimba, însă, sensul legii», a precizat Sorin Minea, preşedintele Romalimenta.produs 1

Kaufland şi Auchan au la vânzare zeci de produse româneşti

Craiova nu duce lipsă de hipermarketuri. Au răsărit ca ciupercile după ploaie. Numai în cel mai mare cartier al municipiului întâlnim Lidl, Kaufland, Penny, Carrefour –  magazine de mare anvergură la o populaţie de numai 80.000 de locuitori.

Ieri, în reţelele reprezentative ale francezilor şi germanilor ce operează în Craiova am găsit produse promovate drept „româneşti”. Morcovi – 1,25 lei/kg, varză albă – 1,09 lei/kg, cartofi – 1,49 lei/kg, vinete – 5,55 lei/kg, caise – 7,99 lei/kg. Toate acestea sunt catalogate ca fiind produse româneşti şi se comercializează în Auchan Calea Bucureşti. Tot aici întâlnim la capetele de raft săpun produs în Indonezia – 75 g la 0,77 lei –, o dovadă că limitele geografice sunt prea puţin importante în comerţul făcut de „greii” retailului alimentar.

În Kaufland este listat, deja, „salamul ţărănesc”, 400 g, produs de abatorul Diana SRL din Râmnicu Vâlcea şi comercializat la 3,99 lei/buc. Deci, produs românesc. Ca mai toată gama de mezeluri.

Cine garantează calitatea

  O mare problemă se pune atunci când hipermarketurile vor cere documentele de îndeplinire a cerinţelor de sănătate publică. Industria de panificaţie din Dolj este, în totalitate, de natură românească, cel puţin pentru că totul se produce în Dolj. Că în spatele unora dintre societăţi mai sunt şi fonduri de investiţii americane este o altă discuţie. Aceşti producători sunt puternici şi îşi permit să asigure periodic verificarea sanitară a produselor scoase la vânzare. Dar cum îşi va permite acest lux un producător local din Izbiceni, Dăbuleni, Teasc, Sadova, Işalniţa? Când lubeniţa este vândută pe marginea drumului în Dăbuleni cu 0,40 lei/kg (adică echivalentul unui pliculeţ de cafea 3 în 1), mai este rezonabilă ideea că producătorii de pepeni verzi îşi vor permite să plătească şi buletine de analiză alimentară?

De asemenea, unele voci cu experienţă în retail spun că probleme vor apărea imediat la segmentul legume-fructe. Nimeni nu-l va verifica pe agricultorul doljean, dacă respectă ciclul de producţie şi dacă nu cumva foloseşte pesticide şi potenţiatori de creştere interzişi de legislaţie.produs 2

Preţ mic, calitate pe măsură

  Trăim într-o economie de piaţă, care se autoreglează pe baza raportului cerere – ofertă. Cel puţin aşa ar trebuie să fie. Dar, cum monopolul vânzării produselor este în mâna a doi-trei mari jucători de talie europeană, furnizorul român de produse nu are nicio poziţie confortabilă în a negocia un eventual contract de colaborare. Este pur şi simplu copleşit de cerinţele exigente ale hipermarketurilor, ce-şi văd, cum este şi firesc, propriul interes.

Poate că declaraţiile actualului ministru al Agriculturii, Achim Irimescu, sunt foarte adevărate: „România este o piaţă de mâna a zecea în care se aduc produse din străinătate cu termene expirate. Aici este o piaţă în care importatorii se orientează şi aduc produse la sfârşit de termen de valabilitate sau chiar depăşit. În România sunt cazuri în care salamul se spală cu oţet; se schimbă saramura la brânză, iar brânza se bagă din nou la vânzare. Statul nu-şi face datoria, ANPC-ul nu şi-o face. Alţii controlează ce intră din România, noi de ce să nu controlăm ce primim de la alţii?”. Cum poţi să scoţi la vânzare „ruladă vânătorească”, 0,600 kg cu doar 2,99 lei/buc? Şi să mai precizezi pe etichetă că are în componenţă 60% carne? Dar, pentru o ţară săracă, abrutizată, lipsită de cunoştinţe elementare de sănătate alimentară, un preţ mic este de preferat!

Vom copia şi noi procedeele celor de afară

Nu este vina furnizorilor de lactate din Ungaria şi Polonia că ne vând o marfă de mâna a doua. Îşi urmăresc doar propriul profit. Suntem convinşi că, mai devreme sau mai târziu, uleiul de palmier va fi folosit şi de producătorii români pentru a realiza ceea ce fac, de multă vreme, vecinii noştri bulgari: brânză Feta şi smântână la preţ foarte mic, dar fără strop de lapte natural!

O altă problemă va fi modul cum îşi vor îndeplini sarcinile de control autorităţile române. Dacă pentru firmele externe, verificările la produsele intracomunitare sunt de doar 0,08%, ANSVSA are toate pârghiile legale să ia la „bani mărunţi” tot producătorii români.produs 3

Ceva gratis, de la UE, că suntem prea săraci

Şi, la final, un mic amănunt. În cadrul programului P.O.A.D. – 2015/2016 conform cadrului legal în vigoare, în Craiova, se distribuie  10 produse alimentare, fiecare persoană urmând a beneficia de: făină – 2 kg, mălai – 4 kg, paste făinoase (400g) – 2 pungi, ulei – 4 litri, zahăr – 2 kg, conserve din carne de vită (300g) – 2 cutii, conservă pateu de ficat de porc(200g) – 2 cutii, orez – 2 kg, conservă de pastă de tomate (400g) – 2 cutii, fasole boabe ( 500g) – 2 pungi.  Livrarea acestora se va face în două cutii de carton cu conţinut  identic iar fiecare cutie va cuprinde ½ din cantitatea  alocată pentru o persoană.