Fondul Monetar Internaţional (FMI) a reţinut luni, 13 iunie a.c., două candidaturi pentru postul de director general al instituţiei: franţuzoaica Christine Lagarde şi mexicanul Agustin Carstens. A fost respinsă candidatura israelianului Stanley Fischer, guvernatorul băncii centrale a Israelului. Dacă numele ministrului francez al Economiei, Christine Lagarde, 55 ani, a fost avansat pe 25 mai a.c., imediat după încarcerarea lui Dominique Strauss-Kahn, în cadrul unei afaceri de crimă sexuală, părăsind, de altfel, postul prin demisie, cel al lui Agustin Carstens, guvernatorul băncii centrale din Mexic a apărut încă din 22 mai a.c., adică anterior anunţului făcut de contracandidata sa. Spre deosebire de aceştia, Stanley Fischer nu a avut timp „de pregătiri”, încât luni consiliul de administraţie al FMI a decis că „nu îndeplineşte criteriile cerute”. Fischer are 65 de ani, adică limita de vârstă invocată de consiliul de administraţie al FMI. Marţi, într-o declaraţie, acesta a regretat decizia. „Eu cred că restricţia de vârstă nu este relevantă în zilele noastre. Sper ca şi pentru viitorii candidaţi la postul de director general, consiliul de administraţie al FMI să păstreze aceleaşi reglementări”. Într-un interviu pentru Wall Street Journal el a mai precizat: „Nu este deloc rezonabil să spui despre un bărbat de 65 de ani, plin de vigoare, că este foarte în vârstă”. Stanley Fischer a mai fost numărul doi la FMI (1994-2001) şi este o personalitate foarte cunoscută în Israel, unde este considerat „miracolul economiei acestei ţări”, în pofida crizei internaţionale. Consiliul de administraţie al FMI, compus din reprezentanţi a 24 de ţări sau grupuri de ţări, din care 7 apaţin spaţiului Uniunii Europene, doreşte ca până la 30 iunie a.c. să desemneze „prin consens” sau prin vot succesorul lui Dominique Strauss-Kahn. Christine Lagarde, favorită, se află deja într-un turneu internaţional. În măsura în care obţine susţinerea Africii subsahariene, apoi a Indoneziei, Egiptului şi Emiratelor Unite, suspansul se risipeşte. Agustin Carstens pare a conta pe un sprijin mult mai redus, el însuşi fiind convins de şansele sporite ale contracandidatei sale. Oricum, ambii candidaţi vor trebui audiaţi de consiliul de administraţie. Recunoscând că acordarea postului de director general al FMI lui Christine Lagarde ar însemna respectarea unor cutume, de acum instituite, în sensul că funcţia revine, sistematic, Europei, mexicanul Agustin Carstens invocă „un posibil conflict de interese” între FMI şi UE. „Noi vom fi în situaţia în care debitorii domină creditorii”. Problema ridicată are suport, fiindcă ţări precum Grecia, Irlanda şi Portugalia sunt mari debitoare ale FMI. La rândul său, Stanley Fischer, economist de profesie, cu o mare experienţă în materie, pune în discuţie competenţa în chestiuni economice a avocatei Christine Lagarde. Cum sunt destule mari interese în joc, iar Stanley Fischer are o relaţie specială cu secretarul Trezoreriei SUA, Timothy Geithner, cu care a lucrat în soluţionarea crizelor din Asia, când Bill Clinton era la Casa Albă, lucrurile nu sunt tranşate, deşi, teoretic, mare lucru nu s-ar mai putea întâmpla.
