După o aşteptare de „3 luni”, în urma a trei solicitări, cum clamează, doamna consilier local municipal Emilia Neagu a obţinut „acceptul de a vizita hotelul din incinta stadionului Ion Oblemenco”. Transferat, de dată recentă, din patrimoniul Primăriei Craiova, în cel al Consiliului Judeţean Dolj. Curiozitatea doamnei consilier local municipal este uşor stranie, dar îi aparţine, descinderea sa fiind aidoma unei recepţii de duzină a unui atlet… imobiliar. Şi-a filmat vizita, comentariul fiind sălciu, lipsit de… sare şi piper ş.a.m.d.. Emilia Neagu îşi propune periodic demersuri tari, menite să ateste că Primăria Craiova nu face ce trebuie. Pe aliniament politic face şi domnia sa ce poate, chiar dacă nu prea înţelege multe lucruri. Câteodată lasă impresia că nu-i place deloc Craiova, rămânând nostalgică după „iarba verde” de la Caracal. Excesul său de moralitate e, oricum, simpatic. Fiindcă, în aceeaşi zi, cu postarea domniei sale, pe pagina personală de Facebook, Marius Pârlea şi Bogdan Berneanu, cunoscuţi în peisajul jurnalistic al urbei, repostau o înregistrare ceva mai veche, la podcastul lor „Altă-ntrebare”, la care l-au avut invitat pe un fost partener de afaceri al doamnei Emilia Neagu, venit cu triste dezvăluiri. Mai exact, invitatul –trezit dintr-o somnolenţă depresivă- deplângea faptul că a rămas cu buzele umflate, invocând suma de 500.000 de euro, în urma unei afaceri concepute cu consilierul municipal Emilia Neagu, care livrează acum zâmbete greu de clasat, între zglobiu şi sinistru. Ulterior, Emilia Neagu l-ar fi dat în judecată pe invitatul podcastului, dar asta este o altă mâncare de peşte. Fireşte, se mai poate şi zâmbi în Craiova, chiar dacă nu în fiecare zi. Şi o mică observaţie: doamna Emilia Neagu îşi înştiinţează simpatizanţii că l-ar vota pe Peter Magyar prim-ministru „doar ca să schimbe regimul”. Dânsa e pentru schimbare în orice împrejurare, şi înţelegem unde bate. Surprinzător, doamna consilier local municipal omite, dintr-un exces de „simpatie”, un detaliu electoral: nu Peter Magyar a fost votat, ci partidul său Tisza, un fel de Fidesz reciclat. Fosta soţie a lui Peter Magyar, Varga Judith –ajunsă la un moment dat ministru al Justiţiei- povesteşte multe despre fostul soţ, „calificat” în violenţă domestică, mici beţii patriotice ş.a.m.d.. Dar „de gustibus (et coloribus) non disputandum”, cum se discută aprins în „personalul” Craiova-Bucureşti cu oprire la Caracal. Marin Sorescu spunea că, văzută din car, de pe dealul Şimnicului, Craiova l-a impresionat mai mult decât New York-ul din avion. Pe doamna amintită, Craiova în luna aprilie, iradiată de magnolii şi lalele, sângerii, galbene şi roşii, o lasă rece. Ca gheaţa. Ne sugerează în schimb ceea ce ştiam: toţi strugurii la care nu poţi ajunge, sunt acri.















