Există şi ţări în care se trăieşte bine

0
132

Oricât de fantezist ar părea un top 9 al ţărilor sigure, izolate, puţin populate, frumoase şi stabile din lume, în care se trăieşte bine, ele există. Şi chiar dacă săptămânalul „Le Point”, care publică topul menţionat, nu stăruie asupra criteriilor avute în vedere, rămâne provocatoare ordinea enumerării ţărilor respective: Noua Zeelandă, Islanda, Japonia, Elveţia, Australia, Irlanda, Luxemburg, Suedia. Fireşte, în orice ţară din lume există o minoritate lipsită de griji, nu rareori excesiv de bogată, indiferntă la dificultăţile celor mulţi, dar nu despre astfel de ţări este vorba. Ci mai de grabă despre ţări în care grija statornică, subînţeleasă prin politici de stat, faţă de cei mulţi, constituie cheia de boltă a guvernării. Orice derapaj pare de neconceput. Noua Zeelandă beneficiază de o stabilitate politică internă şi de o securitate maximală şi nu este doar ţara care dă semnalul intrării într-un nou an calendaristic, sau ţara „All black” şi „hot water beach”, ci şi a apelor calde subterane şi a unei prosperităţi generale. Islanda, recunoscută prin erupţia vulcanilor Bardarbunga şi Eijafjoll, care în 2010 au provocat perturbări aeriene, rămâne fermecătoare prin cadrul natural, deplina securitate locală, bătând recordul în fiorduri şi piscine naturale cu apă caldă. Dificila limbă a vikingilor rămâne însă un obstacol serios în calea integrării străinilor. Japonia excelează în securitatea internă, respectarea drepturilor omului şi redusa rată a criminalităţii. A merge singur pe orice stradă din Tokyo nu este vreun pericol, fie zi, fie noapte. În Ţara Soarelui Răsare poliţia rămâne discretă, dar totdeauna prezentă atunci când este cazul. Zurich şi Geneva sunt apreciate ca oraşele cele mai agreabile traiului din Europa. Traficul este fluid, poluarea zero, securitatea maximă, iar serviciile de sănătate, în toată Elveţia, la cel mai înalt punct tehnologic. Elveţienii sunt discreţi în privinţa vieţii private, criminalitatea nu există, copii frecventează şcoli internaţionale de cinci stele. Elveţia este un miraj şi prin faptul că numeroşi exilaţi beneficiază de o fiscalitate moderată. Australia e un paradis pentru practicanţii de surf, amatorii de scufundări şi aşa mai departe. Climatul este agreabil tot timpul anului, economia stabilă şi forte, iar salariile atrăgătoare. Nu excelează în activităţi culturale, în schimb. Irlanda este pe locul şase, şi după ani de conflicte între catolici şi protestanţi beneficiază de o stabilitate politică şi de o securitate certă, exprimată prin numărul rar de crime violente. Irlandezii, cu numele lor O’Brien şi O’Relly, extrem de obişnuite, sunt consideraţi prietenoşi. Despre Luxemburg se ştiu destule lucruri. Doar atât: serviciile de sănătate sunt cele mai performante. Adevărata raţiune pentru investitori o constituie regimul fiscal competitiv. Despre Suedia, de asemenea, ca şi în cazul Luxemburgului, orice descriere este inutilă. Contemplând topul menţionat, neîndoielnic eşti traversat de fireasca invidie faţă de cei cărora destinul le-a hărăzit să trăiască în astfel de ţări. Şi destinul se execută, nu se comentează.