Adrian Bezerghianu, directorul general al SC Elpreco SA: „Trebuie să fim deschişi la concurenţă, pentru că tocmai ea ne-a făcut să fim atât de buni”

Compania Elpreco, membră a Camerei de Comerţ şi Industrie a judeţului Dolj a fost de la început unul din liderii pieţei româneşti în domeniul materialelor de construcţii, un nume cu tradiţie şi rămâne în continuare un reper al industriei de profil. Începând cu anul 1990, transformată în societate pe acţiuni, sub noua denumire de Elpreco, s-a adoptat o nouă strategie, cu investiţii de peste 35 milioane de euro, fabricând produse care să corespundă cerinţelor pieţei româneşti, dar mai ales standardelor internaţionale. Despre cum a reuşit Elpreco să se menţină în top, despre proiectele de viitor, dar şi despre ce măsuri ar trebui luate în vederea revigorării mediului economic, am stat de vorbă cu directorul general al societăţii Elpreco, Adrian Bezerghianu. 

Aş dori să prezentaţi cititorilor cotidianului regional „Cuvântul Libertăţii”, compania pe care o administraţi. Să faceţi un bilanţ al anului trecut, cu bune şi cu rele şi să trasaţi câteva proiecte pentru 2013. Cum credeţi că va fi de fapt anul 2013, din punct de vedere al business-ului pe care-l derulaţi?

Firma Elpreco are o tradiţie în Craiova şi sunt convins că este destul de cunoscută, deoarece, aproape toate blocurile sunt construite cu materiale fabricate la compania noastră. Noi suntem înfiinţaţi în 1962. Anul acesta facem 50 de ani de activitate şi ne îndreptăm spre o aniversare şi sperăm noi, să fie una reuşită. Dacă la început, fabrica a fost înfiinţată cu scopul de a construi Craiova, deci, la ora aceea, principalul obiect pe care-l făceam erau panourile şi casetele pentru locuit, după aceea produsele s-au diversificat de-a lungul timpului. Ca un exemplu, ar fi Rocada, care toată este făcută din casete. Sunt blocuri din plăci, iar dacă staţi la bloc în aşa ceva staţi. După 1989, s-a schimbat un pic obiectul de activitate, în sensul că statul nu a mai subvenţionat construirea de blocuri şi atunci am fost nevoiţi să ne reorientăm.

„La tuburi suntem pe podium”

În ce sens v-aţi reorientat? La ce aţi renunţat şi ce aţi dezvoltat în ultimii ani?  

Am trecut de la producţia de locuinţe la producţia de ţigle, tuburi de canalizare, de pavele. Astfel, în 1993 s-a înfiinţat Secţia de ţigle, prima fabrică de ţigle din beton din România, în 1997 s-a înfiinţat prima fabrică de pavele din beton din România. În momentul acesta sunt comune lucrurile acestea şi ele nu mai par o performanţă, dar la momentul acela chiar au fost. În anii aceştia buni pentru construcţii, care au fost 2004-2007, am crescut foarte mult, în sensul că am avut un program de investiţii foarte ambiţios. Aşa că începutul crizei ne-a găsit total retehnologizaţi şi cu o grămadă de datorii, dar pe care le-am plătit până la urmă.  Anul 2012 a fost destul de slab pentru noi, ca de altfel pentru toate firmele de construcţii. Sperăm că 2013, deşi este anunţat ca fiind unul dificil, să trecem mai uşor prin ele. Sunt câteva proiecte mari de infrastructură în zona noastră. Sperăm să contribuim în continuare la proiectele acestea publice. E Masterplanul de apă, e Centura de Sud, sunt lucrări care ne interesează, unde sperăm să-i convingem pe constructori şi pe beneficiarii finali de soluţia noastră, de calitatea produselor noastre. Cred că totuşi la tuburi suntem pe podium, nu cred că există o ofertă mai bună, calitate-preţ, decât cea pe care o prezentăm noi.

Criza loveşte şi prefabricatele

Influenţează criza economică din Europa domeniul construcţiilor în România şi implicit afacerile din sectorul prefabricatelor? În ce sens? Cum a resimţit compania dumneavoastră aceste constrângeri?

Construcţiile au fost primele lovite şi cel mai dur lovite de criza asta financiară. În primul rând, datorită lipsei de finanţare, iar pe de altă parte, şi datorită unui factor emoţional. Oamenii atunci când îşi fac case, îşi fac planuri pe termen lung. Dacă nu au curaj să-şi facă aceste planuri pe termen lung, să îşi ia un credit pe 10 ani, pe 15 ani, primul lucru la care renunţă, sunt exact aceste planuri pe termen lung. Vor trăi de pe o zi, pe alta şi vor avea grijă să-şi asigure doar taiul de zi cu zi, plata întreţinerii, ca să nu fie nevoiţi să fie daţi afară din case. Oamenii trebuie să fie siguri că nu rămân fără job-uri ca să-şi facă planuri pe termen lung.

Aşadar oamenilor li s-au redus salariile şi aceştia la rândul lor au redus consumul. Dacă omul ar avea mai mulţi bani, automat s-ar consuma mai mult, dar  s-ar şi  produce mai mult. Banii nu s-ar întoarce pe undeva?! Cu alte cuvinte, trebuie să stimulăm consumul sau să micşorăm risipa?!

Aşa ar trebui să se întâmple. Dacă noi românii, noi europenii am avea o conduită de consum, un pic mai analizată, mai profundă. Dar noi reuşim să consumăm lucruri care nu sunt făcute în România, nu sunt făcute în Uniunea Europeană, ci sunt produse în Asia. În tot acest timp, Europa se chinuie să-şi plătească datoriile statale. Dacă europenii şi-ar da seama cât este de important să se cumpere produse fabricate în ţările unde trăiesc ei, ar fi foarte bine. Până una, alta, nici autorităţile publice nu îşi dau seama tot timpul de treaba asta. Adică, dacă ar cumpăra produse fabricate în România, companiile româneşti ar da de lucru la români. Sunt plătiţi cu nişte bani muncitorii respectivi, se plătesc nişte impozite, adică, se întorc nişte bani. Dar lucrurile nu se întâmplă în felul acesta.

Calitatea produselor, cartea de vizită

Aşadar, din punctul dumneavoastră de vedere ar trebui încurajate investiţiile româneşti, mă gândesc la facilităţi fiscale, adică ar fi mai bine să avem grijă de ceea ce avem sau ar trebui să avem o mai mare deschidere către investitorii străini? Se vorbeşte chiar de o firmă cu capital chinez să vină şi să investească, aici, în Bănie, adică, să producă materiale ieftine de construcţii…

Am auzit şi eu de aceste proiecte. Totuşi eu cred că noi suntem primii veniţi la masa discuţiilor. Dacă noi vom sta să aşteptăm firmele din China să vină şi să facă produse ieftine în detrimentul nostru…asta e…înseamnă că ne merităm soarta. Dar eu sper, totuşi, să nu se întâmple asta. Există o piaţă a materialelor de construcţii, servită foarte bine de firmele care fiinţează în acest moment în România. Nu ştiu ce ar mai putea să aducă altceva o firmă din China, poate să fie mai ieftine, dar asta e cu totul altceva. Asta ar însemna alţi muncitori, multă vreme s-a vorbit de muncitori chinezi, care să vină în România şi să muncească în construcţii, dar a fost doar un zvon şi a trecut. Până la urmă noi trebuie să fim deschişi la concurenţă, pentru că tocmai concurenţa ne-a făcut să fim atât de buni.  Dacă ne uităm cu cinci ani în urmă, era cu o fabrică de BCA mai puţin în România. Şi uite că trăim toţi…

Dar caută românii calitate, când vine vorba de a construirea propriei case?

Eu zic că noi vindem produse şi depunem eforturi să păstrăm ştacheta sus. Cât timp vindem produse, înseamnă că toţi clienţii noştri sunt pretenţioşi şi caută calitate. Aceştia nu cumpără produse mai ieftine, deşi pe piaţa românească sunt şi produse mai ieftine. Sunt şi blocuri de BCA mai ieftine, şi cărămidă mai ieftină, cu toate acestea, Elpreco are foarte mulţi clienţi. Şi atâta timp cât clienţii noştri ne cumpără produsele, înseamnă că sunt interesaţi de calitate. În domeniul acesta al nostru trebuie să fii atent la calitate, pentru că o casă o faci pentru zeci de ani. Ce te faci dacă apuci să cumperi produse ieftine, lipsite de calitate, iar după doi, trei, patru ani constaţi că pereţii au păţit ceva.

Predictibilitate şi stabilitate

Se spune că de referinţă rămân tot blocurile făcute pe timpul lui Ceauşescu… adică, acele blocuri ridicate  cu materiale de la Elpreco…

Da… Azi, de exemplu, căutăm altceva prin arhivă şi am ajuns la raftul cu proiectele pentru casete şi plăci din beton şi acolo toate proiectele erau făcute pentru un grad de seismicitate de minim 7,5.  Pentru partea de plăci de beton, nu ştiu dacă vă spune ceva proiectul S 5035, poate nu vă spune, nici mie nu mi-a spus nimic, până nu am lucrat aici. E un proiect de bloc foarte uzitat, aici, în Craiova. Acela e făcut pentru un grad de seismicitate 8…

Asta spune multe…

Cred că spune tot.

Care ar fi măsurile urgente ce ar trebui luate de Guvern pentru revigorarea mediului economic. Ce aţi face dumneavoastră? Unde trebuie umblat? Ce trebuie schimbat şi ce trebuie păstrat?! Există soluţia magică…

Nu cred că este vorba de ceva nou. Sigur nu trebuie să reinventăm noi roata. Este vorba de predictibilitate. Este vorba despre respectarea legii, despre respectarea regulilor setate şi să nu mai schimbăm aceste reguli, aşa tot timpul. Suntem foarte pricepuţi în a schimba şi nu mai avem răbdare să vedem dacă ceea ce am schimbat a fost bun sau rău. Atunci când îţi faci un plan de buget nu îl faci pentru câteva luni. Îl faci pentru câţiva ani. Iar dacă anul acesta e într-un fel, la anul, este în alt fel. Asta ar fi una. În al doilea rând, disciplina plăţilor. Cel mai indiscipliat este statul. Firmele trebuie să-şi plătească datoriile la stat. Trebuie să-şi plătească datoriile între ele. Bun. Dar statul nu ar trebui să-şi plătească datoriile când le face?! Sigur, că ar trebuie să fie în primul rând mai atent când le face. Pentru că vorbim de deficitul bugetar. Dar dacă le-a contractat ar trebui să le şi plătească. Pentru că, fiind un actor atât de mare, statul reuşeşte să inducă în mediul economic, tulburenţe puternice. Eu nu cred că ar trebui să  existe favoritisme sau măsuri speciale de încurajare. Dacă ar exista o  predictibilitate, dacă ar exista un tratament corect, pentru toate firmele ar fi suficient. Corect şi consecvent.

„Noi ştim să păstrăm locurile de muncă”

Ce ne puteţi spune despre plata TVA la încasare. Cum vedeţi această măsură…

Poate să fie interesantă pentru firmele mici. Există un interes la noii guvernanţi de a revigora sectorul ăsta. De fapt partea asta este cea mai dinamică din economie: firmele mici. Eu cred că această măsură o să-i ajute. Pe noi sper să nu ne încurce, dar nici nu are cum deoarece, noi nu intrăm sub incidenţa acestei măsuri. Acest sistem a avut în vedere firmele mici, care nu puteau să încaseze la timp facturile. Şi dacă nu îşi încasau facturile, ei nu reuşeau să-şi plătească dările. Una este situaţia la o firmă mai mare, cu lichiditate mai mare. Adică, reuşeşte mai uşor să treacă peste hopurile acestea. Noi lucrăm cu firme mai mici, dar la noi s-au respectat mereu termenele de plată. Aşadar, noi vom lucra ca şi până acum.    

Se tot vorbeşte despre crearea de noi locuri de muncă. Există o metodă pentru acest lucru, are cineva soluţia miraculoasă sau sunt legate una de alta. Facem investiţii, creăm locuri de muncă, încasăm taxe şi impozite şi iar facem investiţii… ş.a.

Este un subiect delicat acesta, cu înfiinţarea de noi locuri de muncă. Eu am o altă teorie care contrariază pe undeva. Eu vreau să vă spun că dacă vrem să lucrăm, există de lucru. Trebuie să ne gândim din nou să muncim. Că nu ne place ce facem, că salariile sunt mici… e altceva. Nu vor fi niciodată mari, dacă nu vrem să muncim.  Trebuie să fie şi aici două părţi. O parte care are nevoie de salariaţi şi salariaţi. Din punctul nostru de vedere, noi am pus tot timpul, oamenii pe locul întâi. Cu ei ne facem treaba. Pentru că ei ne-au făcut să fim ceea ce suntem în momentul acesta. E dificil să dai sfaturi cum să se creeze locuri de muncă. Noi ne pricem mai mult să le păstrăm.

„Nu impozitul pe profit e problema”

Au existat şi disponibilizări?!

Nu au existat disponibilizări. Din nefericire, societatea a trecut printr-un proces de disponibilizare, dar în 2009, la începutul crizei. Atunci noi lucram în trei sau chiar patru schimburi. Şi ulterior, nu a mai existat cerere atât de mare şi am fost nevoiţi să reducem producţia şi am trecut la două schimburi. O parte dintre angajaţii noştri au trebuit să plece, iar disponibilizarea s-a făcut în conformitate cu legea. Oamenii au plecat cu salarii compensatorii, au avut bani din care să trăiască o perioadă până şi-au găsit din nou de lucru. Noi ne gândim ca în 2013 să mărim numărul angajaţilor. Avem şi în acest moment, la Departamentul de Resurse Umane, un număr mare de cereri de angajare,  adică, vom avea de unde să alegem. Din păcate, anul trecut nu am putut da curs decât la un număr de două-trei cereri de acest gen pentru că ne preocupă mai mult să asigurăm retribuţia salariaţilor care au fost mereu alături de noi.

În Portugalia se vorbeşte de reducerea impozitelor pe veniturile persoanelor juridice. Ar fi o soluţie pentru mediul economic şi implicit pentru relaxarea mediului de afaceri?!

Poate să fie interesantă această măsură, dar eu cred că în România, problema principală este cum să facem profit noi, firmele private. Adică, prima oară trebuie să facem profit. Dacă ai pierdere, degeaba ai tu un impozit mic pe profit. Este un impozit bun pe profit, în acest moment, În România. Eu nu cred că impozitul pe profit ar fi problema principală în acest moment. E Taxa pe Valoarea Adăugată şi taxele pe salariu. E mult, din punct de vedere al patronatului.

Ţările nordice sunt cel mai bun exemplu

Nemţii se pregătesc de noi măsuri de austeritate, tăieri bugetare. Se discută despre o reducere bugetară în 2014 de 5-6 miliarde pentru a se aduce la zero deficitul bugetar… Cum vedeţi aceste măsuri?

Mediul privat se adaptează atunci când nu are bani. Mediul public nu se adaptează, el se împrumută. Cam aceasta ar fi diferenţa. Îmi este greu să spun dacă ar trebui sau nu să aibă loc tăieri bugetare. Nu ştiu cum sunt lucrurile în Germania. Noi ne uităm la nemţi doar pentru că sunt nemţi. Dacă ar fi să ne uităm undeva, eu m-aş uita la ţările din Nord, acolo este o altfel de lume. Dacă vă uitaţi pe hartă care arată nivelul de corupţie de pe glob, porneşte de undeva de la 9,8, adică ţara cea mai puţin coruptă care  este Norvegia sau Finlanda şi se termină cu ţările din Africa, unde este cel mai mare nivel de corupţie. Noi suntem la 3,8 din 10, suntem pe primele locuri din Europa, la corupţie, înaintea noastră mai sunt doar grecii. Nemţii nu sunt nici ei foarte bine poziţionaţi acolo. Sunt pe undeva între 7 şi 8. Cred că totul vine de la interese…

Şi totuşi românii cheltuiesc. Peste 49% din români au cheltuit de sărbători între 200 şi 800 lei, peste 20% au cheltuit chiar mai mult, peste 2000 de lei. Este un semn de bunăstare sau aşa s-a obişnuit românul să cheltuiască de sărbători?! Pe de altă parte, românul se vaietă. Aşa s-a învăţat …

Îmi este greu să spun lucrul acesta. Eu ştiu foarte mulţi români care muncesc serios. Dar acesta este stilul nostru de viaţă. Trebuie doar să-i dăm înainte şi să facem treabă. Noi suntem mai pasionali. Pentru noi sărbătorile sunt mai speciale, mai ales din punctul de vedere laic. Dar ăsta este farmecul nostru. Ne mai îmbolnăvim de sărbători din cauza exceselor, ne vedem pe la televizor.

Ce vă doriţi în anul care abia a început ?

Decât două lucruri: stabilitate şi predictibilitate.