La demisie s-a gândit Marius Deca?

0
28

Reprezentantul Guvernului în teritoriu, Marius Deca, are multe calităţi, inclusiv pe aceea că poate crede despre sine, în faţa oglinzii, cu totul altceva decât arată imaginea reflectată. A fi aparent cumsecade şi afabil, cum se pretinde, nu înseamnă că deţii şi subtilitate administrativă, elementare cunoştinţe juridice, tact, competenţă administrativă. Păcatul este altul. Nerevendicându-se convingător de la vreo activitate concretă anterioară, în care să se fi dovedit nu un virtuos, dar măcar o capacitate profesională cu relief, să nu mai pomenim de zilele numărate la APIA Dolj – unde a ridicat un singur salariu lunar – necesare dobândirii unui fals statut de funcţionar public, Marius Deca pare un absolvent de facultate care n-a făcut liceul şi a mai şi chiulit la cursurile gimnaziale. Şi constatarea e jenantă. Numirea sa e de fapt o neînţelegere. Iar coincidenţa că succede unor predecesori, deloc mai breji, e o palidă consolare. De fapt, reprezentantul Guvernului în teritoriu e de-a dreptul aerian în orice problemă. Şi nu rareori stârneşte perplexitate. În urmă cu ceva timp, a numit prin ordin, cum prevede expres OUG 58/2013 pentru modificarea şi completarea Legii 283/2010, la rândul său „şlefuită” prin Legea 122/2012 privind Camerele pentru agricultură, industrie alimentară, piscicultură, silvicultură şi dezvoltare rurală, în funcţia de preşedinte al Comitetului judeţean de iniţiativă o persoană împovărată de o condamnare penală de doi ani într-un dosar instrumentat de DNA. Într-o astfel de ipostază prezumţia de nevinovăţie, chiar dacă mai subzistă, e tot… mai fragilă. Şi, admiţând că n-a ştiut acest lucru şi a fost indus în eroare de jocurile făcute, putea foarte bine, după semnalele primite, inclusiv din partea cotidianului nostru, să-şi revoce propriul ordin, demonstrându-şi vocaţia de apărător al legalităţii actelor administrative. L-a durut „în pălărie”, cum se spune, pe Marius Deca de ceea ce scrie presa. Sau „un nenorocit de ziar”, cum am auzit că se exprimă. La şedinţele Comisiei pentru aplicarea Legii 165/2013 nu participă, ci îşi deleagă subordonaţii. La ultima şedinţă, ţinută la Gherceşti, a vorbit directorul ADS Dolj, Lucian Mirescu, inginer IT, nebănuit că deosebeşte floarea-soarelui de rapiţă. Strategia conturată este următoarea: să rămână ADS-ul cu cele 18.000 ha în administrare, arendate şi concesionate pe redevenţe irelevante, şi să fie desfiinţate staţiunile de la Dăbuleni şi Şimnic. Aceasta din urmă stă în gâtul oamenilor Prefecturii Dolj. Ieri, Marius Deca ne-a mai oferit o probă de versatilitate în privinţa unei hotărâri a Consiliului Judeţean Dolj asupra căreia fusese consultat și la care încă nu a dat avizul de legalitate. Despre povestea aceasta scrie o colegă de redacţie. De fapt, Marius Deca nu înţelege esenţialul: n-a fost ales de o populaţie în delir, ci a fost numit în funcţie de cei pe care bine îi ştie. Extras din ce aveau la îndemână. Nu poate zăbovi, aşadar, într-o poziţie precum cea deţinută, dacă asupra sa planează cea mai mică suspiciune de incompetenţă, cea mai mică neclaritate. Demisia poate fi generată şi de faptul că în jurul său gravitează neîncrederea şi nemulţumirea. Nici măcar nu este o catastrofă ireparabilă, un gest ruşinos, în urma căruia să rămână stigmatizat. E doar un fel de a admite limitele oricărei încercări şi de a da o şansă echitabilă unei încercări noi. E doar dovada supremă că n-a dorit un post de decizie, ci doar o ocazie de a pune umărul. Şi poate, la urma urmei, Marius Deca a obosit, că viaţa de reprezentant al Guvernului în teritoriu astăzi e mai chinuitoare decât îşi închipuie lumea şi a face „treaba” până la capăt, când nimeni nu mai ştie care e capătul şi când el însuşi nu ştie ce „treabă” are de făcut, este disconfortant. Nici o numire în astfel de demnităţi nu echivalează cu o vocaţie, ca să nu spunem că în cazul de faţă o astfel de abordare e o glumă.