Fiind singurul candidat la alegerile interne din PSD, organizate duminică, Liviu Dragnea a fost ales preşedintele partidului cu o majoritate covârşitoare din sufragiile exprimate (97%), la o participare de 81,23% dintr-un total de 535.000 membrii. Absenţa unui veritabil contracandidat sau a unor contracandidaţi, ar putea fi considerată o hibă a alegerilor interne, care n-au beneficiat de o confruntare firească, deşi dacă dincolo de timidele intenţii, n-au existat şi alte oferte legitime, s-a votat ceea ce a putut fi votat, miza demersului fiind, până la urmă probarea forţei organizatorice, disponibilităţii de a participa la un exerciţiu democratic, coerenţa unui exerciţiu insolit, fiindcă pentru prima dată liderul s-a ales la o asemenea manieră. Laburiştii britanici au procedat identic, de dată recentă, numai că desemnarea lui Jeremy Corbyn s-a făcut via internet. Congresul din 18 octombrie a.c., va valida alegerile interne şi va aproba modificările la statut, avansându-se deja numărul de 14 vice-preşedinţi, din care 10 vor fi bărbaţi şi 4 femei. O noutate anunţată este desfiinţarea funcţiei de preşedinte executiv, şi înfiinţarea funcţiei de prim vice-preşedinte, care va fi încredinţată preşedintelui Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea. De asemenea, funcţia de secretar general va fi preluată de deputatul Marian Neacşu, în timp ce Andrei Doleaski, deţinătorul acesteia va deveni unul dintre vice-preşedinţi. Probabil, la Congresul PSD, Liviu Dragnea va expune şi programul partidului, de fapt viziunea proprie pe care doreşte să o impună, în perioada următoare. Interesantă este şi curtarea universitarului clujean, Vasile Dîncu, de a se alătura stafului de conducere a partidului, un non-pesedist, probabil din intenţia unei relegitimări ideologice. Se încheie duminică o etapă din viaţa partidului, dominată de echipa Victor Ponta şi începe alta. Ceea ce se poate observa este că din echipa iniţială, cu care s-a pornit la drum în 2010, puţinni tenori au rămas pe baricade, şi din păcate n-au apărut alte figuri “cu anvergură” apte să catalizeze discursul de stânga şi să-l facă mai seducător decât cel de dreapta. Nu mai puţin adevărat e că social-democraţii au contabilizat multe lovituri năpraznice, din varii motive, nu le mai detaliem, unele şi datorită faptului că nu au fost pregătiţi în prealabil, cum să-şi ţină garda. Întregul context momentan nu le este favorabil din cale afară, chiar dacă aşa cum opinează ministrul Culturii, Ionuţ Vulpescu, pe blogul personal “succesele guvernării constituie argumente solide”. Dar nu suficiente. Congresul PSD, până la urmă, legitimează nu doar o echipă de comandă, cât, în acelaşi timp oferă o strategie pe termen imediat şi mediu. Dacă îşi vor lămuri cu tact toate problemele organizatorice, social-democraţii pot spera la rezultate notabile în viitoarele alegeri locale şi apoi parlamentare. Alegerea lui Liviu Dragnea, previzibilă altfel, nu prizează grozav în spaţiul public. Pe lângă problemele de justiţie pe care le are, nu poate fi omis faptul că două rânduri de alegeri prezidenţiale, în care s-a aflat lângă candidatul stângii, au fost pierdute. Profilul său public este însă mai neutru, decât al lui Victor Ponta şi refuză să atace adversarii politici, numai pentru a se afla pe baricadă. Este hârşit în politică, cunoaşte toţi actorii politici, şi prin discursul său relativ calm, deloc grozav, nu potenţează opiniile anti-PSD. Născută dintr-o contestare a neajunsurilor sociale, stânga – social-democraţia actuală – n-a pus niciodată în discuţie, sub forma iniţială (saint-simonistă) capitalismul, ci modul său de exprimare, contestând mai târziu opunerea proprietăţii colective antreprizelor private. Încât în prezent, şi discuţia se duce în Franţa, “liberalismul este considerat o valoare a stângii” (Emmanuel Macron). Nu stăruim acum în detalii. Într-o ţară cu realităţi de stânga, un partid de stânga cum este PSD-ul trebuie să-şi asume înainte de toate maxima responsabilitate, şi civică dar şi morală. Şi atunci, aidoma social-democraţilor austrieci, care în pofida nemulţumirilor create de acceptarea refugiaţilor sirieni şi nu numai, au primit duminica trecută votul de încredere al electoratului.
