Începutul de an şcolar pune pe alergătură părinţii şi elevii care trebuie să facă rost, cum-necum, de manualele şi caietele speciale agreate de cadrele didactice ca suporturi de învăţare. Măcar cu această ocazie librăriile mai prind viaţă. Altfel, sunt puţini cei care le trec pragul, şi mai puţini cei care pleacă acasă cu o achiziţie. La anticariate lucrurile se mişcă şi mai greu. În ciuda faptului că preţurile se subţiază de la o zi la alta, volumele de beletristică se odihnesc săptămâni, luni întregi până să-şi găsească cumpărătorul. Lucrările de specialitate şi dicţionarele salvează ziua comercianţilor, care recunosc deschis că se întâmplă şi să închidă taraba fără să fi vândut vreun exemplar.
De când Internetul pune la dispoziţia tuturor cărţi în format online, editurile şi-au deschis site-uri pentru comenzi directe şi comode de la calculatorul de acasă sau de la birou, de când ziarele se distribuie cu volume din literatura română şi universală dintre cele mai prestigioase, librăriile nu mai au căutarea de altădată. Studenţii care cumpără cursuri şi cărţi de specialitate, părinţii care sunt nevoiţi să achiziţioneze literatură pentru copii sau persoanele cu un venit peste mediu sunt cei care calcă cel mai des prin librăriile craiovene. Majoritatea achiziţionează cărţi tehnice sau de specialitate, beletristică, albume de artă şi biografii.
“Acum, că e început de an şcolar, mai vin părinţi să se intereseze de manuale şi caiete speciale cerute la clasă, mai vin studenţii de la 1 octombrie şi cam atât. Sunt puţini cei care achiziţionează opere din literatura română sau universală”, spune Adriana Stoica, reprezentanta unei librării din Craiova. Spusele-i sunt întărite şi de alţi colegi de breaslă. “În afara manualelor şcolare şi a cărţilor de lectură petru cei mici, volume de beletristică sunt cerute de clienţii fideli, prieteni mai vechi ai literaturii”, mărturiseşte Daniela Sandu. În aceeaşi situaţie se află şi anticariatele, deşi uneori adevărate bijuterii se pot descoperi între volumele înşiruite pe tarabe. Păstrate cu grijă de posesorii lor, acestea ajung în cele din urmă la vânzătorii de carte pentru a fi date mai departe. Numai că nimeni nu pare interesat să le ia.
„Cărţile de la ziare ne-au cam luat clienţii”
Cartea a devenit un lux pentru buzunarul din ce în ce mai gol al românului de rând, pentru care câţiva zeci de lei pot face o gaură imensă în bugetul lunar. Librăriile, anticariatele sau tarabele cu care ne-am obişnuit pe străzile centrale ale oraşului resimt efectele crizei financiare. Ridică din sprânceană atunci când privesc tonetele de ziare, de la care, săptămânal, clienţi fideli vin să ridice ziare distribuite împreună cu opere literare învelite în coperte atractive asortate parcă vitrinei din sufrageria lor. Preţurile sunt accesibile, dar curentul pare să scoată din circuit afacerea lor. „Cărţile de la ziare ne-au cam luat clienţii”, spun ei.
Tarabele de la Unirea s-au mutat la Piaţa Mare
Pentru comercianţii de profil din zona kilometrului 0, problema numărului mic de cumpărători are şi o a doua faţă. Şantierul deschis pentru construirea pasajului suprateran face ca tot mai puţini trecători să se arate la magazinele de aici. Aşa se face că gangul – până acum un culoar de tarabe cu cărţi şi noi, şi vechi – a fost abandonat de comercianţii care s-au mutat în zone cu trafic mai intens, tocmai la Piaţa Centrală, acolo unde lume de tot felul vine şi trece, iar şansele ca cineva să-şi arunce ochii şi asupra volumelor sunt mai mari. Aici cărţile pornesc de la preţul de 50 de bani, ajung la 2,5 lei şi urcă până la câţiva zeci de lei.
„S-au mutat în Piaţa Centrală. De când s-a deschis şantierul a început să vină tot mai puţină lume şi au hotărât să se mute, pentru că traficul e mai intens în acea zonă”, ne îndrumă unul dintre comercianţii care au rămas la Unirea, locul cu care şi-a obişnuit clienţii. De 13 ani a intrat în această branşă şi i se pare din ce în ce mai greu. „Cărţile de specialitate şi rareori câte un dicţionar se mai vând. Au fost multe zile în care nu s-a dat nici o carte şi sunt din ce în ce mai frecvente”, spune acesta. Volumele vin de la medici, profesori, specialişti trecuţi la pensie. Sunt cumpărate după o negociere temeinică ale cărei reguli trebuie învăţate, spune comerciantul, care are şi o vorbă a sa: „Fiecare carte are norocul ei şi clientul ei”.
La anticariate pot fi găsite adevărate bijuterii
Cărţi vechi, aproape uitate, dar extrem de preţioase îşi află până la urmă noii stăpâni, la anticariatele craiovene. Aşa se întâmplă şi la Unirea. Rânduite pentru a fi cât mai la vedere, cărţile cu file îngălbenite şi coperte şterse de atâtea mâini în care au picat aşteaptă să prindă în viaţă sub ochii iubitorilor de lectură. Cea mai veche carte s-a vândut acum două zile, după spusele vânzătorului. Este vorba despre „Istoria Bisericei Ortodoxe universale”, de Andrei Şaguna, datând din anul 1860. Cea mai scumpă carte pe care a vândut-o – „Istoria Bisericii Româneşti” de Nicolae Iorga, ediţie apărută în anul 1900, a costat 200 de lei. Dar au fost şi cărţulii ieftine, pentru toate buzunarele. „Pensionarii mai vin şi se interesează. Când aud preţurile se sperie”, spune acesta, amintindu-şi cum, la sfârşitul zilei, a uitat un teanc de cărţi lângă tarabă şi l-a găsit a doua zi tot acolo. Întâmplare dulce-amăruie care spune multe despre interesul sau dezinteresul pentru carte…
“Sunt studentă la Drept şi, sincer, dau mulţi bani pe manualele care ni se cer pentru cursuri. Aşa că… de unde bani şi pentru alte cărţi? Oricum, nu cred că un student, un pensionar sau un bugetar şi-ar mai permite astăzi să cumpere o carte…”, e de părere Oana.
“Nu îmi permit să dau banii pe cărţi, sunt prea scumpe. Mai iau câte o carte cu poveşti pentru copii, manualele pentru şcoală şi… cam atât. Avem o bibliotecă acasă care îi mai ajută din când în când şi în rest împrumută de la Biblioteca Judeţeană”, spune şi Gherghina Florea.
ANA-MARIA GEBĂILĂ şi LAVINIA ILINA
