La APIA Dolj se vorbea în şoaptă şi se făcea discret cu ochiul, pentru… negocierile care urmau

Sergiu Drăgancea – 50 de ani, inginer mecanic de profesie şi absolvent al Facultăţii de Drept – fusese uns director executiv la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) Dolj pe criterii eminamente politice, prin 2006, cu ocazia prezenţei la Craiova a lui Gheorghe Flutur, pe atunci ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Nimeni nu l-a întrebat vreodată ce ştia să facă, în afară de a purta la gât eşarfa partidului, nimeni nu a avut curiozitatea să îl testeze profesional şi să-i verifice trecutul. Era „om de partid”, era valabil pentru „stupul cu miere” numit APIA Dolj. De fapt, în zilele noastre orice funcţionar public, desemnat politic, e angajat după puteri şi caracter într-o operaţie cosmetică de reevaluare şi reformulare a biografiei din prespectiva interesului propriu. Mai clar: Sergiu Drăgancea nu avea nici o contingenţă cu exigenţele postului ocupat. Nici nu înţelegea prea bine cu ce se ocupă, dar mirosise gustul ademenitor al „caşcavalului” la o instituţie de  maximă importanţă în peisajul agrar al Doljului, prin care se atribuiau subvenţiile europene sub formă de plăţi directe la hectar. Potrivit fişei postului, directorul executiv al unui centru judeţean al APIA „asigură derularea procesului de control şi supracontrol la nivel judeţean, dar şi monitorizarea respectării termenelor de realizare; supervizează activităţile referitoare la depunerea/primirea cererilor de plată, introducerea acestora în baza de date IACS, precum şi a controalelor administrative; monitorizează activitatea în procesul de autorizare a plăţilor pe suprafaţă; autorizează plăţile pentru tranşele de plată pe suprafaţă generate şi instrumentate la nivelul centrului judeţean; aprobă cererile şi autorizează la plată sumele solicitate, ajutoarele de stat şi subvenţiile de la bugetul de stat; dispune verificarea în teren a înscrisurilor din actele anexate la cererea de solicitare a sprijinului; desemnează personal suplimentar, la propunerea directorului executiv adjunct, pentru verificarea cererilor şi a celor care fac verificarea în teren a veridicităţii înscrisurilor din documentele anexate cererilor”. Dispoziţia de plată se dă în numele directorului general al APIA, decizie pe care apare aprobarea plăţii de către directorii centrelor judeţene ale APIA. Cu asemenea competenţe „pe mână”, directorul executiv al APIA Dolj, Sergiu Drăgancea, a înţeles repede ce-i hărăzise soarta. Şi s-a chitit pe treabă, cu complicitatea altor angajaţi ai APIA Dolj. Cei care mai murmurau s-au trezit, după aprobarea OG 63/2010, „fără glas”, disponibilizarea fiind oricând posibilă. Din stenogramele anexate la Încheierea şedinţei din Camera de Consiliu a Secţiei Penale a Tribunalului Bucureşti, din 10 septembrie a.c., rezultă limbajul colorat, specific interlopilor, în care martorul-denunţător discuta cu directorul executiv al APIA Dolj, Sergiu Drăgancea. Practic, se trăgeau de brăcinare, cum se spune, şi negociau ca-n târgul de săptămână.

O poveste de duzină, cu actori de acelaşi calibru moral

Între firma Agroanpocultura SRL, din Catane, administrată de fraţii Constantin Leonard şi Cătălin Gagiu, şi directorul executiv al APIA Dolj exista, după toate aparenţele, o mai veche „conlucrare” lucrativă. Cităm din motivarea încheierii Secţiei Penale a Tribunalului Bucureşti: „La data de 3 august 2011, a fost înregistrat sub nr. 304/P/2011 denunţul formulat de numitul G.C.L. (n.r. – Gagiu Constantin Leonard), manager la SC Agroanpocultura SRL, din Catane, împotriva directorului executiv al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Dolj, numitul DRSG (n.r. – Drăgancea Răducu Sergiu Gelu) prin care a sesizat că, începând cu anul 2009, la cererea directorului executiv, i-a dat acestuia diverse sume de bani, cuprinse între 2.000 şi 5.000 lei, de trei-patru ori pe an, precum şi alte sume de bani, în valută, pentru a grăbi plata subvenţiei către societatea mai sus amintită”. De cele mai multe ori, Sergiu Drăgancea justifica solicitarea sumelor de bani prin faptul că el era persoana de care depindea primirea subvenţiilor şi introducerea pe o listă „prioritară” de plată, precum şi faptul că „trebuia să dea mai departe”. În luna decembrie 2010, deoarece societatea comercială amintită avea datorii de aproximativ 200.000 de euro la diverşi furnizori, denunţătorul a apelat la Sergiu Drăgancea să înlesnească plata cu prioritate a subvenţiilor, în valoare de aproximativ 300.000 de euro, acesta din urmă comunicându-i faptul că va rezolva situaţia până la data de 24 decembrie 2010, solicitând, în schimb, drept şpagă, suma de 25.000 de dolari americani, aspect cu care denunţătorul a fost de acord, banii urmând a fi plătiţi odată cu virarea subvenţiei în contul firmei. Neîncadrându-se în termenul stabilit, denunţătorul i-a comunicat că înţelegerea nu mai este valabilă, dar că o să-i dea o sumă mai mică, dacă societatea urma să rămână pe lista prioritară de plăţi. La data de 29 decembrie 2010, odată cu primirea unei tranşe de 400.000 de lei din subvenţia legală, Sergiu Drăgancea l-a sunat pe denunţător pentru a stabili o întâlnire la care, de această dată, a participat şi numitul Gagiu Cătălin, administratorul societăţii şi fratele denunţătorului. Denunţătorul nu a fost de acord cu plata celor 25.000 de dolari, însă i-a dat lui Sergiu Drăgancea aproximativ 3.600 de dolari pentru plata unei excursii în SUA, în care au plecat împreună la 10 ianuarie a.c., în vederea participării la un târg agricol. Ulterior, Sergiu Drăgancea a mai primit 2.000 de dolari, pentru diverse cumpărături. La data de 6 septembrie a.c., denunţătorul Gagiu Constantin Leonard a declarat organelor de urmărire penală că în ziua de 4 septembrie, în jurul orei 17.00, fusese contactat telefonic de numitul Sergiu Drăgancea în legătură cu „rezolvarea problemelor” dintre ei, solicitându-i o întâlnire în acest scop. Pe parcursul discuţiei, denunţătorul a înaintat propunerea conform căreia urma să-i dea lui Sergiu Drăgancea, cu titlu de mită, suma de 15.000 de euro, în trei tranşe, astfel: 5.000 euro până la data de 9 septembrie a.c., 5.000 euro până la data de 20 octombrie a.c. şi 5.000 euro când va primi subvenţia de la APIA. La care Sergiu Drăgancea ar fi replicat: „Mă gândesc, dar nu e bine, treaba ta”. Tariful era necorespunzător. Noua propunere, respectiv de 25.000 de euro în trei tranşe, suna astfel: 10.000 euro până la 9 septembrie a.c., 5.000 euro până la 20 octombrie a.c. şi 10.000 euro la plata subvenţiei. „Da, e OK, batem palma” a sunat răspunsul candid al lui Sergiu Drăgancea. Suma acceptată era în contul datoriei mai vechi, de 25.000 de dolari, dar şi pentru rezolvarea problemelor ulterioare din anul 2011, respectiv prioritizarea la plata subvenţiilor şi, atenţie(!), nedispunerea unui eventual control în teren la SC Agroanpocultura SRL. Aspect foarte important, dacă nu esenţial. Reiterăm că o parte din subvenţiile pe suprafaţă se acordă din fondurile UE, iar altă parte din fonduri naţionale, aceasta din urmă întârziind de obicei.

Negocieri, în limbaj interlop, la restaurantul „Casa cu Tei”

În consecinţă, cei doi au stabilit să se întâlnească vineri, 9 septembrie a.c., pentru plata primei tranşe din mită, respectiv suma de 10.000 euro, la restaurantul „Casa cu Tei”, din apropierea sediului APIA Dolj. Prezentăm o parte din transcrierea înregistrărilor anexate la încheierea de şedinţă din 10 septembrie a.c.

G.C.L. (Gagiu Constantin Leonard): Fusei, bă, că am încasat ieri, că am terminat barja de porumb. Mă dusei şi-i schimbai. Mai aflaşi ceva?

D. (Drăgancea): Nu, dar sunt… vineri îl chem. Suntem chemaţi la minister.

G.C.L.: Şi crezi că…

D.: Vineri aflu ceva.

Discuţia a continuat, aşa cum şi începuse, cu privire la bani, trecându-se în revistă tranşele de bani convenite a-i fi predate lui Drăgancea pentru rezolvarea problemei denunţătorului:

G.C.L.: Deci, reluăm. Să nu aud dup-aia că… interpretări. Înainte de toate, vreau rugăminte: frate-miu ştie de cinşpe mii. Dacă vreodată te va întreba… Zic: „Bă, cinci mii acum, cinci mii cutare”. Nu-i spui că acuma primeşti zece mii.

D.: Bine!

G.C.L.: Deci, rămâne cinşpe, douăzeci, cinci mii şi când vin banii. Dacă vin banii săptămâna viitoare, îi scot şi ţi-i dau. Rămâne stabilit! Stingem şi treaba cu A., să nu te mai aud că eşti supărat.

“Să dea Dumnezeu să dau în primul stâlp dacă te mint…”

Supărarea lui Sergiu Drăgancea, aşa cum arată în declaraţia sa denunţătorul, e legată de faptul că nu primise mita de 25.000 de dolari pentru un serviciu prestat, eliberarea adeverinţei “înregistrare-fermier”, autorizarea la plată şi o pretinsă facilitare a plăţii cu prioritate. Explicaţia pe care o dă martorul-denunţător legată de refuzul de a remite inculpatului 25.000 de dolari e următoarea:

G.C.L.: Păi, bă, vere, vorbesc! Da’ şi tu ai fost căpcăun! Ţi-o spun pe româneşte! Că n-ai vrut decât douăzeci şi cinci. Atuncea am avut perioada care-am avut-o şi n-am avut. Să moară mă-sa dacă am avut!

D.: Deci… Ă… Îţi spun şi ţi… o iau ţigăneşte. Să dea Dumnezeu să dau în primul stâlp dacă te mint, dacă nu banii ăştia i-am dat! Din ăştia… Deci, eu… Îţi spun sub cuvânt de onoare, dacă-mi opresc zece la sută din cât îi dau mai departe. Din ăia zece la sută, să zic că sunt zece mii, dau nouă …[neinteligibil]…

Potrivit procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie, rezultă foarte clar că inculpatul, pentru rezolvarea problemelor martorului-denunţător, primeşte sume importante pe care le dă “mai departe” superiorilor săi ierarhici, lui revenindu-i doar o mică parte.

Care este problema martorului-denunţător aflăm nu doar din declaraţia acestuia, ci şi din conţinutul convorbirii celor doi, convorbire înregistrată ambiental. Este vorba chiar de momentul imediat următor primirii de către inculpat a sumei de 10.000 de euro:

G.C.L.: Deci sunt zece miuţe, tati, da?

D.: Ok!

G.C.L.: Te rog eu frumos, ajută-mă!

D.: Mă, dacă ţi-am promis…!

G.C.L.: Aşa. Ai zis că poţi să faci plată integrală în decembrie.

D.: În decembrie, da!

G.C.L.: Deci şi ajutorul de stat ce vine, nu?

D.: Tot! Ăia o sută şaptezeci şi cinci.

G.C.L.: Şi aia cu bifatu’?

D.: Cu bifatu’ numa’ la anu’.

“Bifatu” de care discută cei doi interlocutori se referă la completarea unor rubrici din cererile adresate APIA, împrejurare care ar fi însemnat solicitarea şi obţinerea unor sume suplimentare:

D.: Numa’ la anu’. Acum nu putem face nimic.

G.C.L.: Şi cât pierd acum?

D.: Nouăzeci… Ai vreo comună cu zonă defavorizată?

G.C.L.: Nu…

D.: Ălea pe care ai tu? Sau nu ştii?

G.C.L.: Nu ştiu. Ce trebuia bifat?

D.: Două chestii. Deci, dacă ai vreo comună, pierzi o sută cincizeci de euro la hectar. Dacă n-ai niciuna, pierzi numai optzeci. Ori douăzeci la sută din suprafaţă.

G.C.L.: Am înţeles! Vezi că eu am… Deci, am în lucru… Şi ce vreau să… Eu lucrez trei mii două sute de hectare. Ai văzut, că, de frica ta, n-am pus decât două mii şase sute, nici două mii şase sute. Vreau, adică, vreau să le punctez…

D.: Şase… şase sute ori o sută şaptezeci…

G.C.L.: Şase sute de hectare ori o sută şaptezeci, gândeşte-te câtă pierdere am!

D.: Păi, da’ nu ştiu de ce dracu’ nu vorbeşti tu şi…

“Deci sunt zece miuţe, tati, da?”

Denunţătorul i-a atras atenţia directorului APIA Dolj că nu doreşte nici un fel de controale şi că este dispus să-i dea bani, acesta din urmă exprimându-şi deschis acordul:

G.C.L.: Nu vreau nici un fel de… de ăsta. Eu pot să ţi-i dau…

D.: Da!

G.C.L.: Uite! (îi remite inculpatului suma de 10.000 de euro, momente surprinse şi de înregistrările video – s.n.)…Numără-i, fă-i ce vrei.

D.: Lasă că …[neinteligibil]…

G.C.L.: [vorbeşte în acelaşi timp cu DRSG – s.n.]: Nu sunt lipsuri. Dacă sunt lipsuri, mă suni, nu e problemă!

D.: Da.

G.C.L.: Deci sunt zece miuţe, tati, da?

D.: Ok!

Discuţia este, în mare parte, reluată:

G.C.L.: [vorbeşte în acelaşi timp cu DRSG – s.n.]: Băi, vere, eu îţi spun aşa. Nu mă interesează ce dai, cui dai. Mie vreau să-mi rezolvi problema. Vreau să fiu prioritar, vreau să nu am probleme cu controalele, pentru că… Punctez pe asta, pentru că cineva mi-a spus, că sunt primul pe listă la control.

D.:Da’ cine ţi-a spus?

G.C.L.: Tată, eu îţi spun!

D.: Da, am înţeles! …[neinteligibil]…

G.C.L.: [vorbeşte în acelaşi timp cu DRSG – s.n.]: Deci, consideră de acum încolo… Ţii legătura doar cu mine, nu vreau faţă… Dacă vreodată te-ntreabă frate-miu, băi… nu-i spui de douăzeci şi cinci de mii, că mă omoară ăla!

D.: Nu-i spun nimic! Îi spun: „Nu ştiu!”

G.C.L.: Îi spui: „Nu ştiu! Vorbeşte, mă, cu frate-tău!”

D.: „Vorbeşte cu frate-tău! Ce mă tot… Ce taine ai tu cu mine?”

G.C.L.:„Vorbeşte cu frate-tău şi cu asta, basta!”

D.: „Că tu, ce-ai vorbit cu mine, nu te-ai ţinut de cuvânt! Ce taine ai tu cu mine?”

G.C.L.: Corect! De-asta am şi zis: „Bă, e problema mea, eu rezolv problema acolo, ştiu cum s-o iau şi cu asta, basta!” Deci, e bine? Mă, te mai întreb o dată! E bine, e bine, da?

D.: Absolut!

Ultimele minute la “Casa cu Tei”. Totul s-a finalizat cu apariţia ofiţerilor de poliţie judiciară şi a procurorilor de caz, care s-au prezentat şi au înfăţişat legitimaţiile de serviciu.

Sergiu Drăgancea acoperea fraudarea banului public

Fraţii Cătălin şi Constantin Leonard Gagiu, stabiliţi în Pleniţa, după ce au făcut „ravagii” pe la Alba Iulia, au arendat, pe raza comunei Catane, 900 ha şi au cumpărat 270 ha. N-au arendat, deocamdată, nici o suprafaţă pe raza comunei Pleniţa, din câte ne-am interesat, în schimb este posibil să mai „raporteze”, fictiv, suprafeţe administrate în alte localităţi. De altfel, acesta este şi motivul esenţial pentru care au cotizat sistematic la Sergiu Drăgancea. „Pentru 600 de hectare ştiau că există o suprapunere, care împiedica plata întregii sume solicitate, nu doar a celei pentru suprafeţele în legătură cu care existau ambiguităţi”. La rândul său, Sergiu Drăgancea îi şantaja discret, cu un posibil control prin teledetecţie, pe care doar el îl putea amâna. Acest lucru se bănuia la APIA Dolj, unde subalternii directorului executiv aveau „poziţia ghiocelului”, fiindcă şi ei, la rândul lor, mai „ciuguleau” pe unde puteau, fiindcă nici un dosar nu era „complet” dacă nu cuprindea şi ceea ce… trebuia. Spaima de „controlul prin teledetecţie” al fraţilor Gagiu, aşa cum rezultă din stenograme, induce convingerea că nici firma lor nu era în deplină legalitate. Şi asta de mai multă vreme. Primiseră, cu alte cuvinte, sume mari de bani, necuvenite. Dar asta este o altă parte a poveştii, încă nedesluşită. Asupra lui Sergiu Drăgancea s-au găsit, în momentul flagrantului, mai multe bancnote în euro şi în lei, martorilor-asistenţi solicitându-li-se să citească seriile de pe bancnotele din cupiura de 500 euro, bancnote primite de învinuit de la Constantin Leonard Gagiu, constatându-se că acestea aveau aceeaşi serie cu cele consemnate în procesul-verbal care menţiona seria bancnotelor ce urmau a face obiectul luării de mită. În formă continuată. Surprins în flagrant, Sergiu Drăgancea a ajuns în arestul IPJ Bucureşti.

Ieri după-amiază, magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au respins ca neîntemeiat recursul formulat de apărătorul lui Sergiu Drăgancea împotriva măsurii arestării preventive luată faţă de el de Tribunalul Bucureşti, sâmbătă, 11 septembrie a.c., astfel că bărbatul rămâne în continuare după gratii. La data respectivă, Drăgancea a fost arestat preventiv pentru 29 de zile, sub acuzaţia de luare de mită, după ce, cu o zi înainte, fusese prins în flagrant la restaurantul „Casa cu Tei” din Craiova, cu 10.000 de euro în buzunar, primiţi drept şpagă de la administratorul unei societăţi comerciale din Dolj.

 

O atribuţie esenţială a directorului executiv

Potrivit art. 7, litera u) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare – Competenţe, una dintre atribuţiile esenţiale ale directorului executiv al APIA Dolj era aceea „de a organiza şi coordona aplicarea la nivel teritorial a procedurilor elaborate de direcţiile de specialitate din aparatul central”. Cu alte cuvinte, directorul executiv Sergiu Drăgancea „coordona şi răspundea de autorizarea plăţilor pe suprafaţă”, potrivit fişei postului.

CARMEN ZUICAN şi MARIN TURCITU