Alegerile primare la republicanii francezi (ex-UMP) sunt programate între 20 şi 27 noiembrie a.c. Până atunci, rivalii lui Nicolas Sarkozy doresc să păstreze tăcerea, prudenţi arătându-se şi tenorii partidului. Asta nu înseamnă că se ţine capul la cutie şi nu se orchestrează lovituri mai mari sau mai mici, cu ţinte precise. Marţi, 12 aprilie a.c., “Le Monde“, o publicaţie serioasă, a aruncat petarda, relatând că în 2012, Direcţia Generală de Securitate Externă (DGSE) a efectuat o susţinută supraveghere asupra lui Thierry Solere, pe atunci candidat dizident UMP, care era adversar în campania pentru alegerile legislative din 10 şi 17 iunie, în Hauts de Seine, pentru Claude Gueant, ministru de Interne, fost, timp de patru ani, omnipotent secretar general la Elisee, pe mandatul preşedintelui Nicolas Sarkozy. Se spune că supravegherea nu a fost întreruptă decât după descoperirea ei de direcţia tehnică a DGSE. Povestea relatată, cu destule amănunte, preluată cu indicarea sursei şi de alte publicaţii, a generat discuţii aprinse. Aflat în India, Nicolas Sarkozy şi-a apărat fostul secretar general de la Elisee la o manieră interesantă: “Vă imaginaţi ministrul de Interne făcând apel la DGSE când aceasta depinde de ministrul Apărării?“. La rândul său, intervievat de “Le Monde”, Claude Gueant, deloc uşă de biserică, după cum s-a văzut, a spus că nu are cunoştinţă de această afacere şi oricum aşa ceva ar fi fost opus principiilor sale. Mai mult, ca ministru de Interne, timp de patru ani, nu avea nici o autoritate asupra DGSE. “Le Monde” atât aştepta şi a replicat cu fermitate că numitul Claude Gueant şi ex-directorul general de securitate externă Erard Corbin de Mangoux – care a dezminţit orice implicare a serviciului său – erau buni prieteni. Ceea ce nu înseamnă mare lucru. Interesant este doar faptul că Thierry Solere ar fi foarte apropiat de unul dintre copiii lui Nicholas Sarkozy. În tot vacarmul iscat s-a auzit clar vocea procurorului Francois Molins, care a anunţat, marţi, că Parchetul Parisului a dispus o anchetă preliminară. În tabăra republicană această afacere sulfuroasă ar putea avea consecinţe. Deja premierul socialist Manuel Valls a afirmat că este insuportabil ca informaţiile unui serviciu specializat să poată fi utilizate în alte scopuri. Potrivit “Le Monde”, serviciul de informaţii externe ar fi supravegheat telefoanele şi adresa de internet a lui Thierry Solere, fost adversar al lui Claude Gueant la alegerile din 2012. “Liberation” se impacientează că DGSE s-ar fi putut implica în operaţiuni de spionaj politic. Să nu omitem că, potrivit presei, Claude Gueant era unul dintre potenţii oameni politici, considerat chiar… vicepreşedinte al ţării. În 2012 membrii Comisiei parlamentare de supraveghere a serviciilor de informaţii vizitau, la 22 martie, instalaţiile tehnice ale DGSE, fără a descoperi ceva deosebit. Două zile mai târziu, Thierry Solere era pus sub… supraveghere. Cum Nicholas Sarkozy presimte că tot scenariul îi este defavorabil şi nu are altă destinaţie decât scoaterea sa sau diminuarea şanselor, în bătălia alegerilor primare, rămâne de urmărit cum se va încheia toată povestea. Menajamente nu există şi se loveşte năprasnic. Am putea spune “la demolare”.
