Deputaţii francezi au votat în Adunarea Naţională, cu excepţia celor de la Franţa Nesupusă (LFI) şi Reuniunea Naţională (RN) –care s-au abţinut- planul de sprijin pentru Ucraina, o strategie „destul de confuză a preşedintelui” („Le Point”), după ce acesta a vorbit de o posibilă intervenţie terestră a trupelor franceze, dacă Rusia se îndreaptă spre Kiev –scenariu fragil- sau Odesa –scenariu verosimil-, şi se vrea într-un nou rol. Mâine, la Berlin, este anunţat summit-ul cu Donald Tusk, Olaf Scholz şi Emmanuel Macron, pentru a se discuta ajutorul acordat Ucrainei. Premierul polonez Donald Tusk doreşte în special armonizarea cooperării franco-germane, marcată de recente dezacorduri. Marţi, la Washington, Donald Tusk şi preşedintele polonez Andrzej Duda au fost primiţi de Joe Biden, a cărui administraţie, în pofida blocajului din Congres şi-a arătat sprijinul pentru Ucraina, anunţând un nou ajutor pentru Kiev, de câteva sute de milioane dolari, în rachete antiaeriene, muniţie şi obuze de artilerie. Un detaliu: ministrul polonez de Externe, Radek Sikorski, cu ocazia marcării celei de a 25-a aniversări a aderării Poloniei la NATO, a spus zilele trecute că prezenţa trupelor NATO „nu este de neconceput”, acordându-se astfel cu ceea ce afirmase preşedintele francez. Pe 8 martie a.c. „Politico” scria despre pregătirea armatei franceze pentru un conflict de mare intensitate. Imediat după declaraţia lui Emmanuel Macron, privind posibila trimitere de trupe terestre, Berlinul s-a distanţat, la fel şi Roma, în timp ce Varşovia şi ţările baltice au susţinut opinia preşedintelui francez. Ucraina este într-o formă proastă, pe teatrele de operaţiuni, şi evaluarea aparţine lui Aleksander Syrsky pe Telegram fără alte detalii. Viitorul Europei depinde de soarta ei, deoarece –aşa se clamează- Vladimir Putin ameninţă democraţia şi pacea pe continent, existând riscul unei Europe discreditate militar de o victorie rusă. Esenţa propunerilor de desfăşurare a trupelor străine pe teritoriul Ucrainei, cel puţin deocamdată, se rezumă la dislocarea lor de-a lungul graniţei de nord a Ucrainei cu Belarusul, şi, într-o măsură mai mică lângă Odesa, pentru a proteja porturile. Într-un interviu acordat presei ruse –Rossia 1 şi RIA Novosti-, miercuri 13 martie a.c., Vladimir Putin, premergător alegerilor din 15-17 martie, a asigurat că ţara sa este „gata” pentru un conflict nuclear, dar nu s-a gândit niciodată să folosească astfel de arme. Potrivit preşedintelui rus, SUA sunt de asemenea conştiente că dislocarea de trupe pe teritoriul Ucrainei ar fi considerată o intervenţie directă. „Avem propriile noastre principii. Rusia nu s-a confruntat niciodată cu nevoia de a folosi armele nucleare în Ucraina”. Putin a mai acuzat, nu pentru prima dată ţările occidentale de rusofobia lor, promiţând „o soartă tragică celor care invadează Rusia”. A evocat resentimentele omologului francez pe motivul influenţei tot mai mari a Rusiei în Africa. Sunt greu de descris toate scenariile avute în vedere. Surprinde oricum atitudinea belică, a lui Emmanuel Macron care încearcă să dea impresia unei fermităţi, fără fisuri, faţă de Rusia, ştiind că veto-ul Germaniei şi chiar SUA îl va împiedica să meargă până la capăt, pentru a putea spune „am încercat, nemţii sunt laşi”. A ameninţat cu războiul Rusia, dacă trupele ruse ajung la Odesa, şi asta este o ipoteză de luat în seamă, fiindcă într-o asemenea situaţie, pe de-o parte Ucraina ar rămâne fără ieşire la Marea Neagră, iar pe de altă parte joncţiunea cu Transnistria af fi iminentă. Sunt şi alte indicii, pe seama cărora se pot face speculaţii: Volodimir Zelenski s-a aflat recent la Istanbul şi la sfârşitul discuţiilor cu omologul său turc Recep Tayyip Erdogan a negat eventualele referiri la negocierile de pace, pe care Erdogan s-a arătat dispus să o medieze. Criticile aduse Papei Francisc n-au sunat prea bine. Astă-seară, liderul de la Elysee are anunţată o intervenţie pe France 2 şi TF1 pentru a anunţa susţinerea Ucrainei, şi a-şi nuanţa intenţiile de viitor.
