Când liberalii şi social-democraţii vor avea nostalgii villoniene!

0
143

 Admitem cu toţii că viaţa politică are alte criterii şi altă logică decât viaţa comunitară obişnuită. Şi demonstraţia nu e lungă. Adversari politici, aparent ireductibili, liberalii şi social-democraţii au şters cu buretele, iremediabil, orice amintire duioasă despre o formulă de convieţuire cordială cu care au cochetat, la un moment dat, reuşind în alegeri parlamentare sub umbrela USL, ceea ce e greu de presupus că se va mai reuşi vreodată. Un scor de excepţie. A fost o coaliţie onorabilă, pro-europeană, care se regăseşte şi în alte ţări din spaţiul UE, dar episodul e dat uitării. Dintr-o dată, şi motivele se ştiu, foştii parteneri politici au descoperit mirosul urât, după ce mărşăluiseră alături în atâtea şi atâtea mici şi mari bătălii din ceea ce s-a numit „epoca Băsescu”. Ce a urmat se ştie. Astăzi, nici liberalii, cu Ludovic Orban lider, după aspirarea ex-PDL, nici social-democraţii nu stau pe caii doriţi, în sondajele de opinie premergătoare alegerilor europene. Liberalii şi-au construit un pol al negativităţii, un tărâm al negrului radical din tabăra social-democraţilor şi invers. Şi dacă demonii minori au fost consideraţi, la un moment dat, cei de la USR, care acum formează Alianţa 2020 USR-PLUS, sub comanda lui Dacian Cioloş, şi sub această siglă vor participa în alegeri, în curând vor devora cu vioiciune flancurile… PNL. Un partid care anunţă, deocamdată pe surse, o listă de candidaţi pentru europarlamentare pe care, din „întâmplare” nu apare, pe poziţiile 1-5, niciun liberal extras din ex-PNL. Apare în schimb, probabil pentru „mobilizarea activului”, Siegfried Mureşan, ex-PD, în 2014 pe lista PMP, acum bineînţeles liberal. Dar asta e o poveste bizară, cu care liberalii îşi pot agrementa şuetele. Fiindcă există în orice coaliţie politică, orice construcţie, trepte distincte ale indigenţei, ceea ce omite premeditat Ludovic Orban. Există, cu alte cuvinte, unii răi, foarte răi, unii răi-bunicei, ba chiar unii răi cumsecade. Imaginându-şi premeditat că va putea coopera punctual cu USR, cum se întâmplă actualmente în Parlament, s-ar putea ca într-o zi liderul liberalilor să aibă nostalgii villoniene. De urmărit rămâne şi ce va realiza… PRO România, lui Victor Ponta, cu destui frondeori ex-PSD. Mentalitatea noastră, conform căreia a merge pe mâna cuiva e tot ce putem face, produce în serie dezamăgiri. Şi uităm că pentru a începe să urcăm ar trebui mai întâi să fim dezamăgiţi de noi înşine şi să cerem de la noi ceea ce, cu multă uşurinţă, cerem altora, plasaţi neconvenabil în admiraţia noastră. E o harababură, dacă ne putem exprima astfel, greu de înţeles, dar dacă Ludovic Orban admiră aerul distins, intelectual, al celor care apar în spaţiul public ca oferte certe pentru europarlamentarele din luna mai a.c., e un semn de… gusturi elevate. Şi de bună pricepere la oameni. După ce s-au făcut fraţi cu parlamentarii USR, pentru a ţine piept frontului duşmănos PSD-ALDE, acceptând manevre impure, vădite stridenţe, obrăznicii vulgare, toate considerate digerabile, în comparaţie cu acţiunile „destabilizatoare” ale actualei puteri, liderii PNL consideră că au validat o mare idee directoare a unui partid cum este cel liberal, cu unele merite de luat în seamă. Ne temem că nu peste multă vreme liderul PNL va realiza că dezonorantă, dezamăgitoare, nu a fost USL, şi nici ce s-a desprins din construcţia pomenită, ci ceea ce a „răsărit”, între timp pe margini, vegetând nestingherit. Şi am dori mult de tot să nu avem dreptate.