Klaus Iohannis se eschivează inabil de la o confruntare cu Viorica Dăncilă!

Klaus Iohannis dă semne vizibile de nesiguranţă, evitând confruntarea directă, cu contra-candidata sa la alegerile prezidenţiale, din turul doi, Viorica Dăncilă, sub motive dintre cele mai puerile. El, care în urmă cu cinci ani îl soma pe Victor Ponta să-şi asume o confruntare directă de idei. Şi finalmente au fost două la număr, una dintre ele fiindu-i realmente utilă. Săptămânalul german „Der Spiegel”, o influentă publicaţie germană socoteşte că „bilanţul primului mandat al lui Klaus Iohannis este dezamăgitor (…). Nu a onorat aproape nici una din promisiunile sale electorale. În ultima instanţă doar Iohannis însuşi şi-ar putea periclita postura prin faptul că nu a desfăşurat o adevărată campanie electorală, iar neparticiparea sa la dezbateri provoacă nemulţumiri”. Observaţiile celor de la „Der Spiegel” sunt realmente corecte. Pe sloganul său de campanie din 2014, „O Românie a lucrului bine făcut”, n-a realizat nici unul din planurile de reformă. A excelat în schimb în fronde sistematice –unele justificate, altele nu-, cu precădere la adresa guvernului Viorica Dăncilă. Confruntat cu probleme privind imobilele obţinute, la Sibiu, în circumstanţe neclare, a adoptat politica struţului. Noul său slogan electoral, „O Românie normală” în care nu crede nimeni, nu generează nici o emoţie. De fapt, dacă a excelat în ceva, a fost doar atacul fulminant al PSD, dus la paroxism, dorindu-şi un regim personal, validat prin votul popular. Atât îl duce mintea. Cu o cultură politică precară şi democratică aşijderea, Klaus Iohannis a creat dihonie în loc de solidaritate, nu a apărat libertăţile şi drepturile cetăţenilor şi spune că PSD-iştii sunt o piatră de moară atârnată de gâtul acestei ţări. Aşteaptă, aşadar, liniştit ca electoratul buimac să-i pună în braţe „un mandat de forţă” pentru a-şi desăvârşi opera: „să distrugem PSD!”, fiindcă acesta este îndemnul democratic al lui Klaus Iohannis. O confruntare cu Viorica Dăncilă, circumscrisă cutumelor democratice, este moralmente obligatorie. De ce? Fiindcă alegătorii chemaţi la vot trebuie să ştie totul despre cei pe care îi votează. Pentru o evaluare cât mai corectă. Destule teme imperative îşi aşteaptă modele de abordare. Inclusiv… justiţia, despre care nu se vorbeşte deloc, trecându-se în uitare protocoalele „statului vertical”, după ce pentru politicieni bătălia pe această temă a fost o chestiune de viaţă şi de moarte. Stăruie nelămuriri şi nelinişti: Tot ce s-a făcut pe mandatul de ministru al Justiţiei al lu Tudorel Toader nu a fost în regulă? De ce SIIJ, în condiţiile lipsei de încredere a cetăţenilor în actul de justiţie care scade alarmant, în subordinea CSM, nu este o soluţie viabilă? De ce eliminarea preşedintelui ţării din procedura de numire a procurorilor-şefi –care duce la depolitizarea sistemului- lăsată la latitudinea secţiei de procurori a CSM este contestată? Şi mai sunt întrebări. Viorica Dăncilă nu are altă şansă decât să devină mai ofensivă, în a convinge electoratul indecis să vină de partea ei. Dacă nu se consideră o pierzătoare sigură. După ce a văzut că electoratul tradiţional al social-democraţilor, din fiefuri consacrate, precum Moldova, în pofida măsurilor sociale luate, şi au fost multe, n-a fost ispitit să iasă la vot la primul tur al alegerilor prezidenţiale şi să voteze candidatul PSD. În cinci ani de mandat, obiectivul cardinal al lui Klaus Iohannis n-a fost altul decât bascularea PSD-ului de la putere.  Şi momentul în care a instalat guvernul Ludovic Orban, cu aportul unor trădători, intraţi pe listele PSD în Parlament, a fost unul decisiv, cu bătaie lungă, inclusiv asupra campaniei electorale. Celelalte proiecte ale sale, aşa cum dezvăluie şi „Der Spiegel”, au sfârşit prin eşec. Proiectul „România educată” a rămas o literă moartă, fiind de fapt o colecţie de banalităţi. În cei cinci ani de mandat, nu a adus nici un reviriment, nici măcar în privinţa poziţiei României în contextul tensiunilor SUA-UE. Despre spaţiul Schengen nici un pas înainte. Despre vize pentru SUA, de asemenea. Nimeni nu mai ştie, cu exactitate, în afara clamării unor parteneriate strategice, care este stadiul relaţiilor bilaterale ale României cu alte ţări din lume. Klaus Iohannis a ajuns lejer în turul doi, având adversar tenace doar în persoana lui Viorica Dăncilă, celilalţi candidaţi, Dan Barna, Mircea Diaconu, Theodor Paleologu, Kelemen Hunor, nefiind tentaţi să îl atace. Refuzul confruntării cu Viorica Dăncilă, prin eschive inabile, în dorinţa conservării zestrei de procente, o poate dinamiza pe aceasta din urmă, pentru a ieşi la atac, prin iniţiativă comunicaţională devastatoare, fiindcă altceva nu îi rămâne de făcut.