Credincioşi au venit, ieri, în număr mare la Biserica „Postelnicu Fir” din Craiova, pentru a se închina moaştelor Sfinţilor Ierarh Nicolae şi Ioan cel Milostiv. Recunoscuţi pentru milostenia pe care o fac grabnic şi întotdeauna cu cei care se roagă lor, nu puţini la număr au fost cei care şi-au rupt din timpul de lucru pentru a petrece alături de cei doi sfinţi. Răbdarea le-a fost răsplătită cu iconiţe primite în semn de binecuvântare şi cuvinte trainice de învăţătură. În mijlocul lor s-a aflat ÎPS Irineu, mitropolitul Olteniei, care a vorbit despre puterile binefăcătoare ale milosteniei.
Chiar în centrul Craiovei, pe strada „Înfrăţirii”, ascunsă între blocuri, palpită precum o inimă biserica „Postelnicu Fir”. Nu este una dintre bisericile foarte mari şi nici unul dintre lăcaşurile de cult în care s-au investit fonduri de curând. Admirând frescele vechi din exterior, nu poţi să nu observi că, încet-încet, culorile calde cu care sunt zugrăviţi sfinţii încep să se veştejească şi ar avea nevoie de ajutor. În simplitatea ei însă, bisericuţa „Postelnicu Fir” are ceva care o distinge de toate celelalte lăcaşuri de cult. Chiar în partea dreaptă a altarului, aşezate într-o frumoasă casetă din lemn sculptat, se află moaştele Sfântului Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei. Mâna dreaptă a înaltului ierarh este comoara cea mai de preţ care adună, în tăcere şi în mare taină, pe cei care trec prin clipe de suferinţă şi durere. Sicriaşul frumos mirositor îi aşteaptă de fiecare dată aici pe credincioşii care vin în număr mare pentru a primi darul sfântului: milostenia.
Priveghere alături de Sfintele Moaşte
Aşa s-a întâmplat şi ieri, la sărbătoarea Sfântului Ioan cel Milostiv, care este şi hramul bisericuţei. Credincioşii au venit, ca de fiecare dată, să mulţumească pentru ajutorul primit sau, după trebuinţele fiecăruia, să ceară ajutor, dar au avut parte de o bucurie şi mai mare. Prin grija ÎPS Irineu, mitropolitul Olteniei, au fost aduse spre închinare şi sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Nicolae, de la biserica „Gheorghe Nou” din Bucureşti. Ambele odoare sfinte au fost aşezate în curtea bisericii, sub un cort împodobit cu crizanteme, chiar de duminică seara. În ciuda frigului care s-a coborât odată cu înserarea, oamenii, tineri şi bătrâni, s-au aşezat la coadă cu răbdare. Pentru cei mai mulţi, orele de aşteptare au trecut uşor şi au dat uitării oboseala când au ajuns în faţa sfinţilor. S-au închinat, au spus rugăciuni şi au plecat mai liniştiţi, purtând cu ei şi câte o iconiţă drept mângâiere. Cei care au prins puteri au intrat şi în biserică, unde un sobor de preoţi a săvârşit slujba Privegherii.
Sfânta Liturghie, sub culorile toamnei
Ieri, în ziua hramului, un soare blând de toamnă i-a mângâiat pe credincioşii care au venit să se întâlnească cu cei doi sfinţi – Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Ioan cel Milostiv. Ocrotiţi de copacii în nuanţe ruginii şi legănaţi de rugăciunile preoţilor, închinătorii au parcurs cei câţiva paşi într-o linişte profundă. Deşi a fost o zi de lucru, mulţi şi-au făcut timp pentru a mulţumi sfinţilor pentru ajutor, petrecând apoi câteva minute în aer liber pentru a asculta şi slujba. În mijlocul preoţilor s-a aflat ÎPS Irineu, mitropolitul Olteniei, şi PS Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, care au săvârşit slujba Sfintei Liturghii, rostindu-le enoriaşilor cuvinte de învăţătură şi, dându-le, la final, binecuvântarea lor. „Am venit să mă rog pentru sănătatea mea şi a copiilor mei. Am avut mari încercări în ultimul timp şi numai cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit să-mi capăt încrederea că lucrurile se vor rezolva”, a spus o credincioasă. Fiind recunoscut pentru darurile sale, chiar băneşti, mulţi oameni au venit la Sfântul Nicolae pentru a cere ajutor să depăşească neajunsurile financiare.
Milostenia şi credinţa, cele două aripi ale sufletului
ÎPS Irineu le-a vorbit credincioşilor despre darurile cu care cei doi sfinţi îi îmbogăţesc întotdeauna pe cei care îi caută. „Sfântul Ioan cel Milostiv este cel care a îmbrăcat pe mulţi săraci, a dat hrană la mulţi săraci. Nu pentru că ar fi fost bogatul Alexandriei şi ar fi deţinut grânarul şi tot aurul din Alexandria, ci tocmai pentru că era sărac. Ce lua şi primea dădea la alţii şi, prin mâinile lui, Dumnezeu făcea minuni, pentru că milostenia este aripa care ne ridică la ceruri, alături de credinţă. Cine poate să spună atâtea fapte minunate ale Sfântului Nicolae, la a cărui mână ne închinăm aici. Mâna aceea care a luat arginţii şi aur şi i-a aruncat pe fereastră ca să salveze fetele de a apuca calea desfrânării, mâna aceea care s-a arătat celor care călătoreau pe mare, mâna aceea care a scăpat pe cei robiţi, mâna aceea care s-a ridicat la certuri ca să cheme Duhul Sfânt la Sfânta Liturghie şi să împărtăşească pe popor şi, fără să subliniem prea îngroşat, mâna aceea care l-a plesnit pe Arie. Aceştia sunt sfinţii pe care îi prăznuim astăzi, cei săraci care au îmbogăţit lumea şi care au răsplătit atâtor oameni care s-au rugat atâtea secole”.
