Facultatea de Mecanică, din cadrul Universităţii din Craiova, aniversează, în aceste zile, 40 de ani de la înfiinţare. Sunt mai multe manifestări destinate acestei aniversări, timp de trei zile, ieri, în cadrul unei conferinţe de presă fiind făcute cunoscute atât, trecutul, cât şi prezentul şi viitorul.
În 1977, prin Decretul Consiliului de Stat nr.207/12 iulie, lua fiinţă Facultatea de Mecanică din Craiova, cu următoarele specializări: Tehnologia construcţiilor de maşini, Maşini unelte (ingineri), Construcţii civile, industriale şi agricole şi Utilaje pentru materiale de construcţii. Au fost ani grei, la început, dar în prezent facultatea este una dintre cele mai bune din ţară.
„Mă identific cu această instituţie de la început, prima dată ca student, apoi ca profesor. Cea mai mare parte din viaţă aici mi-am petrecut-o.Dacă la debut au fost doar câteva specializări, acum acestea sunt mult mai multe, cele nou apărute fiind în concordanţă cu piaţa muncii, dovadă şi parteneriatele noastre cu firme de prestigiu. Mulţi dintre absolvenţi ocupă posturi-cheie, în diverse domenii, atât în ţară, cât şi în străinătate. În 2015, am finalizat un proiect în valoare de zece milioane de euro, prin care am realizat laboratoare dotate ultramodern, un campus cu care nu se pot mândri mulţi în România. Avem cadre didactice foarte competente. Din punctul meu de vedere, cea mai bună perioadă a fost între 1977 – 1987, atunci când s-au pus bazele situaţiei de acum. Sunt convins că tradiţia va merge mai departe”, a precizat prof.univ.dr.ing. Nicolae Dumitru, decan al Facultăţii de Mecanică.
Destăinuirile primului decan
Totul a început în 1977, atunci când s-a decis înfiinţarea acestei unităţi de elită a învăţământului universitar craiovean. Cel mai bine nu o poate spune decât primul decan al Facultăţii de Mecanică, prof.univ.dr. ing. Iulian Popescu, cel care a îndrumat generaţii întregi de tineri: „În 1975, eram şef de catedră la Facultatea de Electrotehnică, la Tehnologia construcţiilor de maşini. Am fost chemat la rectorul Universităţii, pentru a fi numit secretar ştiinţific, cu scopul de a crea o Facultate de mecanică. Am făcut tot felul de memorii, am arătat că avem dotarea necesară, inclusiv spaţii. Nu apărea nimic. După mai mult timp, am fost chemat din nou. Am expus din nou problemele şi mi s-a explicat că trebuie un alt memoriu, dar acum unul de o jumătate de pagină, scris cu caractere mari, deoarece trebuia să ajungă la Nicolae Ceauşescu. Am mers la prof. Constantin Bărbăcioru, care ştia cum trebuie lucrat cu partidul, am întocmit actul, iar în 1976, a luat fiinţă Secţia de mecanică, tot la Electrotehnică. Erau primii paşi. În acel an, nu aveam nici dotarea necesară, nici cadre didactice de specialitate. Am mers pe la întreprinderi, ştiam că nu îşi făcuseră planul de investiţii, astfel că am obţinut fonduri, în decembrie, dar în trei săptămâni, trebuia să achiziţionăm utilaje, ceea ce am şi făcut, de la producători din ţară, care şi ei, la rândul lor, nu-şi îndepliniseră planul”.
Era doar începutul. Au urmat alte perioade grele, pe care le povesteşte tot Iulian Popescu: „A venit în martie 1977 cutremurul şi toţi cei care aveau cabinete aici, de la alte facultăţi, au plecat. Clădirea era grav avariată şi s-a pus, la un moment dat, problema demolării ei. Atunci am chemat specialişti din construcţii, proiectări şi le-am cerut părerea dacă se poate reabilita imobilul. A fost un răspuns afirmativ,în 1977 a apărut decretul de înfiinţare, iar cum se văd rezultatele”.
Povestiri din trecut
Povestiri din acei ani sunt multe, care mai de care mai frumoasă. „Eram inginer de aviaţie şi tot timpul am purtat barbă. Aveam un şef, colonel, căruia nu-i plăcea. Tatăl meu a fost ofiţer, aşa că aveam o repulsie faţă de ordine. Atunci, în 1981, am hotărât că plec. M-am decis spre învăţământ. Nici nu ştiam unde merg. Cu timpul, mi-am dat seama că am ales bine şi sunt şi acum legat de această facultate. Ţin minte că, în prima toamnă, când am văzut câtă linişte e, eu care eram obişnuit cu zboruri de noapte şi alte cele, i-am spus soţiei să oprească bani, că poate mi-i cer înapoi” – prof.univ.dr. ing. Dumitru Ilincioiu, conducător de doctorate.
„Eram în anul întâi, atunci, la înfiinţare, şi am lucrat împreună cu muncitorii, la reabilitarea clădirii. Nici nu ştiu când au trecut atâţia ani. Sunt în continuare legată de această facultate şi asta le insuflu şi studenţilor” – prof.univ.dr. Daniela Tarniţă. „Sunt trup şi suflet aici. Am fost decan într-o perioadă destul de dificilă, atunci când s-a trecut la reformă. Eu unul nici acum nu sunt convins că s-a procedat bine cu trecerea de la cinci la patru ani, deoarece ultimul era cel al desăvârşirii” – prof.univ.dr. Marin Bică, fost decan al Facultăţii de Mecanică.
Relaţia student – profesor, la cote înalte
Trebuie să vorbim şi de prezent, dar mai ales de viitor. În zilele noastre, o mare parte dintre absolvenţi au ajuns în posturi de conducere ale unor companii mari, dar viitorul interesează. „Rămânem cu amintiri impresionante din anii facultăţii şi le mulţumim tuturor profesorilor noştri. Am rămas cu ceva important din această facultate. Educaţia a fost centrată pe student, iar relaţia cadru didactic – tânăr este un element cheie în procesul de învăţământ. Ori, aici ea fiind foarte bună, de aceea au apărut şi rezultatele”, a declarat Ovidiu Fudulache, reprezentant al studenţilor, absolvent promoţia 2017.
