România dispune de un bogat potenţial turistic, variat, cu obiective naturale, sociale şi culturale deosebite. Obiectivele naturale ar putea fi puse în valoare prin diferite forme de turism de la cel montan la cel litoral sau de la cel estival la cel de iarnă. Totodată, activitatea turistică ar putea fi asociată cu tratamente medicale în statiuni balneoclimaterice. Cu toate că ţara noastră are un potenţial turistic, acesta nu este suficient valorificat. România ar putea obţine din turism o importantă sursă de venit. Despre turismul românesc, strategii inexistente şi campanii de promovare mediocre, precum şi despre turismul din afara României am discutat în interviul de weekend cu domnul prof.univ.dr Ion Turculeanu, care a călătorit foarte mult în ţară şi în Europa şi a dorit să ne împărtăşească din experienţa de turist a domniei sale ( Partea I).
Ne-a dat Dumnezeu toate formele de relief, dar parcă degeaba, nu ştim ce să facem cu ele în materie de turism. Avem posibilitatea să mergem acum şi la alţii cu tradiţie în alte turismului şi mă refer la greci, la turci, la italieni, dar din păcate nu învăţăm nimic. Nu vrem. De ce credeţi că noi nu pune în valoare toate minunăţiile ăstea naturale care fac bani sau care ar putea face bani şi implicit locuri de muncă ?!
Suntem binecuvântaţi cu toate formele de relief care permit turism în orice anotimp al anului dar şi sub orice formă. Din păcate, nu am valorificat acest aspect foarte mult în ultimii 25 de ani, nu vorbesc de ceea ce s-a întâmplat înainte de 1989, când atunci se făcea un turism de masă, toată lumea era la fel, semăna într-un fel cu ceea ce fac acum multinaţionalele, adică, toată lumea la mare în aceiaşi perioadă. Era o singură vacanţă pe an. Cred că ne întoarcem din nou la cei care ar fi putut schimba faţa turismului românesc şi nu au făcut-o. Nu neg că nu s-au făcut şi schimbări în bine, pe litoralul românesc, sunt foarte multe schimbări, dar nu putem să spunem că este ceea ce înseamnă Spania sau Turcia în turism sau….Grecia. Nu vorbesc despre destinaţiile exotice, Caraibe sau Republica Dominică, unde au ajuns foarte mulţi români, nu, în niciun caz.
Lecţii de la austrieci, în ceea ce priveşte turismul de iarnă
Dar nu stăm bine nici la turismul de iarnă…sunt mulţi care caută o pârtie, o găsesc dar apoi sunt destul de dezamăgiţi…
Eu am tot umblat şi vara şi iarna. Şi este o diferenţă foarte mare a face turism iarna în Austria, cu a face turism, iarna în România. Este adevărat că în Austria se face turism din 1920. Dar să dau un exemplu de lipsă de gândire managerială şi ai noştri deşi se duc în Austria nu vor să înveţe şi să aplice şi ei aici, acasă la noi. Este o staţiunea Straja, iar acolo sunt mai multe societăţi comerciale care administrează pârtiile, iar pentru fiecare pârtie se ia câte un bilet şi zilnic se încarcă. Nu este ca în Austria, acolo dacă stai şapte nopţi şi opt zile, recepţionerul de la hotel îţi dă cardul şi te poţi plimba prin toţi munţii cu acelaşi card în toate zilele. Există o legătură de afaceri între primării, firmele de transport şi societăţile care administrează pârtiile de schi, ele îşi împart banii în funcţie de accesările care sunt pe card în momentul intrării pe pârtia de schi. Adică, dacă intru pe altă pârtie nu sunt obligat să-mi iau altă cartelă. Nu mai spun că transportul este gratuit pentru cei care se deplasează dintr-o staţiune în alta, nu te întreabă nimeni dacă te duci sau nu te duci la schi, se prezumă că te duci acolo. Am auzit că s-a mai deschis o pârtie de schi dar nu e dotată, nu ai unde să bei un ceai, este admirabilă pârtia, ok, dar nu este o toaletă. Nu ai unde să faci o pauză. Sau în Gorj, unde stai la coadă o oră ca să urci pârtia şi apoi o cobori în cinci minute. Păi ăsta nu e turism, nu e relaxare. În Austria la ora 13.00, toată lumea mănâncă, e altceva faţă de ceea ce vedem aici, din păcate, pentru că s-ar putea şi la noi…
Dar poate fi un business profitabil turismul şi în România, dar totuşi…
Nu cred că un afacerist în domeniul turismului din Austria sau Italia pleacă de la premisa că în maxim trei ani trebuie să se îmbogăţească. Aceste afaceri sunt de familie. Asta la ei, la noi…. După Revoluţie, hotelurile de pe litoral şi ne întoarcem acum la sezonul de vară, s-au vândut unor supuşi ai partidelor şi care au crezut că în două luni cât durează la noi sezonul, se vor îmbogăţi. Au pus mâna pe hoteluri la un preţ de nimic, dar din păcate nu s-au putut menţine pe piaţă, pentru că economia de piaţă nu te întreabă de la ce partid eşti. Economia de piaţă te întreabă : ce şti să faci, ce îmi oferi şi la ce preţ ?!. În turismul de vară s-au mai făcut ceva progrese dar acolo unde s-au făcut investiţii preţurile sunt piperate compartiv cu modul în care sunt plătiţi românii. Eu de exemplu în Austria plătesc aceiaşi sumă de bani pe care o plăteşte un neamţ. Păi în România, venitul mediu este de 380 de euro, iar în Germania este de 2100 de euro. Aşadar, pentru litoralul românesc preţurile sunt exagerate şi serviciile sunt proaste compartiv. Şi plec cu serviciile de acasă, Ca să pleci în concediu trebuie să ai o şosea bună, o autostradă. Nu există aşa ceva. Când pleci în concediu ai nevoie de autostradă ca să mergi mai repede. Am făcut foarte puţin în 25 de ani. Când îi văd pe guvernanţii noştri că taie panglica la 5 km de autostradă, îmi este ruşine de ruşinea lor. Ungaria este acum străbătută de autostrăzi.
„Muzeul de Artă din Craiova, o minunăţie”
Am avut ministere, avem şi acum miniştri sau secretari de stat care se ocupă de Turism, mulţi angajaţi, foarte mulţi bani cheltuiţi, dar nu avem strategii. Până la urmă îţi pui şi întrebarea cum să te dezvolţi cum să-i concurăm pe greci, pe austrieci sau pe spanioli în materie de turism ?! Pe de altă parte, ne gândim că înainte de 1989, litoralul românesc era plin de polonezi, de nemţi de ruşi. Acum nu mai merg nici românii…sau nu atât de mulţi…
Aşa este. Aveţi dreptate. Dar trebuie să plecăm de la factorul uman. În primul rând pentru că sunt foarte dese schimbările, în al doilea rând cei care sunt puşi acolo şi ar trebui să facă strategii sunt puşi politic, nu reprezintă nimic în viaţa civilă. Fără funcţia politică e zero. E plin pământul de nulităţi. În al treilea rând strategiile nu se fac spre bine poporului, cum ar trebui, se fac spre binele grupurilor din partid. Dacă le bine lor… e în regulă. Dacă aceste strategii ar fi fost făcute pentru naţiune, fiecare ministru care ar fi venit, le-ar fi preluat şi le-ar fi studiat. Cred că şi acum ar fi doritori din Polonia, din Germania să vină. În primul rând pentru că este mai ieftin, avem şi ce să arătam, dar trebuiesc făcute contracte cu agenţii de turism din ţările respective, legături care au dispărut în timp. Câtă vreme nu ai o strategie…Revin iar la infrastructură, foarte proastă, înainte de 1989 nu era aşa circulaţie, acum străinii văd foarte multe accidente pe şosele patriei şi îi sperie. Dar cred că printr-un management bun am putea pune turismul româneasc pe hară. Am putea să-i aducem pe străini pe litoral şi de acolo să le organizezi excursii. Ai ce să arăţi…dar trebuie să fi doar preocupat, responsabil.
Dar „Craiova turistică”…cum sună ? Poate deveni realitate ?!
Eu cred că da. Pentru că înainte să dau acest interviu am trecut pe la Muzeul de Artă. Şi am văzut ce este acolo. O minunăţie. Seamănă cu ceea ce am văzut eu în Olanda, la Rijksmuseum sau la Muzeul Van Gogh. Eu am colindat Olanda şi Belgia, am văzut toate muzeele. Dar Muzeul de Artă „Jean Mihail” nu este cu nimic mai prejos, poate că diferenţa este din faptul că la ei e mai îngrijtă curtea. La noi iarba e tăiat frumos, dar doar aici în faţă, lateral nu s-au mai deranjat. Dar sunt surprins că eram singur prn muzeu. Este adevărat că nici gardul acela nu este primitor, te cam ţine la poartă, nimeni nu îşi imaginează dacă nu e din Craiova că dincolo de porţi e o minunăţie. Am cerut un pliant şi acela era de pe vremuri. Mi-au dat ceva foarte formal, ăla nu era un pliant. Iată că nu e suficient să faci doar un muzeu, ci ar trebui să ştim acum să facem să atragem turiştii şi să-i ducem la muzeu. Când a fost „Noaptea Muzeelor” a fost foarte aglomerat, s-a stat la cozi până la cinci dimineaţa, nu cred că pentru a evita să plătească un bilet, pentru că e doar cinci lei, cred că acestor evenimente se fac campanii serioase de marketing, adică, ne întoarce, din nou la început, nu trebuie să facem doar pentru zi, ci să facem ceva susţinut, ceva constant.
„Dacă eşti liber, gândeşti liber şi atunci faci ce vrei şi nu e bine….”
Dar când vorbim de turism, în România putem să discutăm în detaliu şi despre alt tip de turism : balnear, ecumenic, chiar medical. Şi aici am putea avea mult de câştigat dar este o lipsă acută de promovare. Mereu şi mereu aceleaşi cauze, promovare slabă, strategii lipsă…
Se vorbeşte de un turism medical, pentru că la servicii medicale de aceiaşi calitate, dar mult mai ieftine în România, putem să avem de câştigat. Posibil să prindă acest tip de turism, pentru că printre instituţiile medicale din România sunt câteva de foarte bună calitate. Dar desigur şi aici avem nevoie de promovare. Avem cele mai bogate izvoare termale din Europa Pe vremuri erau mai cunoscute şi vizitate chiar şi de prinţi. Astăzi nu se mai fac cunoscute. Oamenii de afaceri care le-au preluat, fac business din vânzarea de apă minerală şi cam atât. Iar în ceea ce-i priveşte pe pensionari, eu cred că exact Casele de Pensii ar trebui să vină, să le fie alături, dar ceea ce vedem aici, e umilitor. Cum stau vârstnicii noştri zile şi nopţi pe scări ca să poată să-şi obţină un bilet la tratament, oamenii trecuţi de o vârstă, îi bate soarele în cap.
De ce credeţi că la noi totul se rezolvă cu o coadă ?! Coadă când să ne activăm cardurile de sănătate, cozi la CAS, cozi la Casa de Pensii. Peste tot cozi, parcă ne săturasem de cozi şi am făcut Revoluţia…
Avem o problemă de civilizaţie. Eu cred că totul este intenţionat făcut, ca să-ţi rămână în minte ideea că depinzi de cineva, că nu poţi rezolva aşa uşor, că nici nu ar fi dreptul tău, că trebuie să ai mereu o pilă, că trebuie la un moment dat să întorci serviciul făcut. O umilinţă…Dacă ai sta acasă şi ai aştepta să-ţi vină biletul acasă, atunci nu ai mai depinde de nimeni, dar teama celor care conduc este să nu te eliberezi, să crezi mereu căî depinzi de ei. Eşti liber la minte atunci faci ce vrei şi nu e bine….Nu te mai interesează cine conduce, decât dacă îţi este bine şi familiei tale. Foarte simplu. Rămâne o chestiune de om, „omul sfinţeşte locul”.
Daca excelenta sa ar fi cerut un volum dedicat Palatului Mihail ar fi primit recentul volum, ce cuprinde o detaliere profesionista privind familia Mihail, cat si a celor mai importanti donatori, din pacate aproape toti din perioada antebelica cu cateva exceptii notabile, exceptii care nu fac din institutia mecenatului un pilon pe care se poate rezema propagarea culturii, nici la nivel regional, si cu atat mai putin national. Domnul profesor a primit un pliant gratuit si, asa cum se intampla si la marile muzee enumerate, pliantele gratuite ofera informatii minimale despre muzeu. Muzeul de Arta are insa si alte volume relevante pentru colectia pe care o detine: Muzeul de Arta Craiova- ghid, autor Paul Rezeanu, Ed. Conphys, 2008; Paul Rezeanu, Constantin Lecca, Ed. Arcade, Bucuresti, 2005; Paul Rezeanu, Pictori putin cunoscuti, Ed. Alma, Craiova, 2003; Paul Rezeanu, Caricaturistul Nae Petrescu- Găină, Ed. Alma, Craiova, 2008; Mihaela Velea, Minuna Mateiaş, Palatul Mihail emblema unei moşteniri culturale, Ed. Info Craiova, 2014; Ion Ţuculescu- album, Ed. Autograf, 2015, pe lângă o întreagă serie de albume dedicate unor artişti precum: Julieta Orăşanu, Maria Billek- Fratoştiţeanu, Viorel Penişoară Stegaru, Dorin Iormeanu, Nuţu Emilian, Gabriel Bratu, George Vlăescu, Cristian Dincă, Marin Sorescu.
Cat priveste evenimentul intitulat “Noaptea Muzeelor”, este ceva ce tine mai mult de “moda” de “trend” fiind mai degraba un “mars fortat” prin niste sali de muzeu . Peste 300 de piese vizionate de 3000 de vizitatori in aproximativ 10 ore face cam 5 min/ vizitator in muzeu si aproximativ o lucrare vizionată pe secunda. Foarte asemanator este si al doilea moment “stahanovist” de “bifat” de-a lungul unui an scolar intitulat “saptamana altfel”, cand zeci si zeci de profesori diriginti trebuie sa isi “bifeze” un numar de “activitati” in curricula scolara a unor elevi de diferite varste. Desi de data aceasta nu este vorba de acelasi mars fortat, exista totusi destule asemanari deloc laudative.
Comments are closed.