La Muzeul de Artă Craiova va avea loc joi, 16 mai, ora 18.00, vernisajul expoziției „Tăceri articulate” a artistului Marcel Bunea. Cu același prilej va fi lansat catalogul expoziției, ce cuprinde texte critice semnate de prof. univ. dr. Ruxandra Demetrescu, prof. univ. dr. Adrian Guță, ca și un amplu interviu inițiat de curatorul Cătălin Davidescu, surprinzând aspecte ale evoluției gândirii artistice a lui Marcel Bunea.
Marcel Bunea (n. 1952) a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Facultatea de Arte Decorative (1982), iar în prezent este director al Departamentului de Arte Plastice la Universitatea Națională de Arte București. Din 1990 este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAPR), devenind vicepreședinte al Filialei Pictură București (2008-2012). Actualmente este membru în Consiliul de Conducere a Filialei de Pictură a UAPR.
Din 1986 până în prezent a deschis 17 expoziții personale, majoritatea în București (cea mai recentă fiind, anul acesta, „Geometrii subiective”, la Galeria Contemp), ca și în Sibiu, Timișoara, Galați, Târgu Jiu, în Karlsruhe-Germania (1992), la Viena-Austria (2016) și Roma-Italia (2017). În anul 2004, Președinția României i-a acordat Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer.
Expoziția „Tăceri articulate” va putea fi vizitată în perioada 17 mai – 6 iulie 2019, în sălile de la parterul muzeului, de marți până duminică, între orele 10.00-17.00. În prima zi de marți a fiecărei luni accesul publicului este gratuit.
***
Cătălin Davidescu, curatorul expoziției: «„Tăceri articulate” este un discurs exemplar asupra efortului spre perfecţiune şi a vârstei mature la care a ajuns arta lui Marcel Bunea, fiind concepută intenţionat în contrast cu tendinţele heterodoxe actuale, care încercă să instaureze o viziune globalizatoare la nivelul limbajului vizual, dar mai ales al demersului teoretic. Artistul a ajuns acum într-un moment de relevare a concluziilor sale estetice, rezultat al unor cercetări de peste două decenii, materializate într-un număr impresionant de lucrări şi evenimente expoziţionale, în urma cărora a reuşit să-şi confirme sau să-şi restructureze, după caz, parte din ansamblul unui proiect vizual amplu şi deopotrivă riscant prin elitismul pe care acesta în mod deliberat îl presupune.
Încă de la debutul său furtunos cu ciclul „Nefârtaţilor” şi până la actualele forme geometrice, în pofida unei aparente discrepanţe stilistice, este relevată o coerenţă a gândirii sale artistice, care a trecut prin mai multe forme de expresie vizuală, pentru a se înţelege pe sine şi, nu în ultimul rând, pentru a se putea raporta permanent la un fenomen în mişcare, aşa cum este arta contemporană»
