La 24 şi 25 februarie a.c. italienii au votat. La mai bine de şase săptămâni, impasul politic este total. Divizat între forţe politice practic egale, care refuză să colaboreze, Parlamentul este incapabil să degajă o majoritate viabilă şi guvernul demisionar al lui Mario Monti se limitează doar la gestionarea afacerilor curente. Pentru moment, nivelul bursei este mai ridicat decât la 25 februarie a.c.. Şi, în general, este ca şi cum absenţa guvernului n-ar fi afectat economia. Dar aparenţele sunt înşelătoare. Blocată şi incapabilă de decizii, Italia acumulează întârzieri. Şi trezirea se anunţă dureroasă. Peninsula nu are diplomaţie. Între altele. După demisia spectaculoasă a ministrului Afacerilor Externe, Giulio Terzi di Sant’Agata, portofoliul este deţinut interimar de Mario Monti, care a mărturisit că nu ştie cum să scape de această funcţie. Joi s-a întâlnit, la Londra, cu omologii săi din G8, în cadrul unui summit. În absenţa unui ministru de Externe, Roma riscă să piardă posturi în instituţiile europene după sfârşitul anului viitor. Mai mult, din aceleaşi motive, Italia a fost incapabilă să negocieze eliberarea a patru jurnalişti luaţi ostatici în Siria. Guvernul Monti nu a putut proceda la nici o nominalizare de înalţi funcţionari. Şi este vorba de posturi fundamentale. De exemplu: şeful poliţiei, patronul aviaţiei civile sau al Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni. Armata este într-o stare de alarmă: misiunile de menţinere a păcii în Liban şi Afganistan nu sunt finanţate din luna septembrie. În actualul vid politic, nimeni nu poate spune ce se va întâmpla. Cu un şomaj de 12% şi 40% în rândul tinerilor situaţia este explozivă. Ieri, Silvio Berlusconi a declarat că este dispus să susţină un candidat de centru-stânga la alegerea noului preşedinte italian, de către Parlament, dar pune condiţia formării unei mari coaliţii guvernamentale între alianţa de centru-dreapta şi cea de centru-stânga. Lui Giorgio Napolitano îi expiră mandatul la 15 mai. Până în prezent, Pier Luigi Bersani nu a exclus categoric o alianţă cu fostul preşedinte al Consiliului de miniştri, Silvio Berlusconi, dar diviziunile apărute în partidul său îi crează probleme. Există multă incertitudine şi, peste toate, nu există guvern, într-un moment de criză economică prelungită.
