Liberalii într-o ofensivă aiuritoare, în căutarea alegerilor anticipate, calmată oarecum de epidemia cu coronavirus, s-au văzut „puşi la punct” prin decizia CCR, care a admis cu majoritate de voturi, excepţia de neconstituţionalitate invocată de Avocatul Poporului, în legătură cu Ordonanţa de Urgenţă nr. 26/2020, în ansamblul său, privind alegerile anticipate. CCR a decretat că prevederea din Ordonanţa de Urgenţă menţionată, care permitea alegătorilor să voteze în orice secţie de votare, indiferent de domiciliu, încalcă legea fundamentală. De asemenea, organizarea concomitentă a alegerilor locale cu cele parlamentare anticipate încalcă dreptul de vot al cetăţeanului, deoarece îl pune în situaţia de a parcurge o procedură de vot greoaie. Curtea Constituţională a mai constatat că prin adoptarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 26/2020, legiuitorul delegat nu a respectat obligaţia de a se abţine de la modificarea cadrului normativ în materie electorală, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi nici recomandările Codului Bunelor Practici în materia electorală, eliberat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia). Mai clar, OUG nr. 26/2020 –în ansamblul său- a fost „făcută praf” la CCR, ceea ce reprezintă şi un blam pentru juriştii liberali din Parlament. Cu alte cuvinte cele trei zile de vot pentru diaspora şi dublarea numărului de parlamentari ai diasporei, nu se mai respectă, după cum nici faptul că alegătorii puteau vota oriunde se aflau în ţară în ziua votului. În situaţia creată marele perdant este deocamdată Ludovic Orban, care ieri –între scenariile luate în calcul- îşi dorea mai degrabă respingerea guvernului Cîţu, decât investirea acestuia, pentru a rămâne în continuare premier interimar, dar cu ajutorul… PSD. Ambiţiile lui Ludovic Orban, veleitarismele sale, inclusiv filozofia sa liberală, toate au primit lovitura din partea virusului, care a fost suficient spre a demonstra erorile neo-liberalismului. Pe de altă parte, Ludovic Orban fuge ca dracul de tămâie de asumarea unor măsuri nepopulare, inevitabile, care se vor lua în zilele următoare, la recomandarea Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă. Lovitura de teatru a venit cu puţine momente înaintea reunirii celor două camere ale Parlamentului în vederea investirii guvernului, când s-a aflat că Florin Cîţu refuză să fie premier. Pentru social-democraţi un guvern slab, cum s-a spus, este de preferat unuia interimar, care nu are atribuţia de a da ordonanţe de urgenţă şi de a gestiona o situaţie de criză. Faptul că un număr de miniştri n-au primit votul de investitură din partea comisiilor de specialitate nici nu mai contează. Aşadar alegerile anticipate, aproape imposibil de atins, potrivit deciziei CCR, referitoare la cea de a doua desemnare a lui Ludovic Orban, s-au cam dus. Într-un moment în care inclusiv Avocatul Poporului cere imperativ preşedintelui Klaus Iohannis să declare stare de urgenţă pentru limitarea răspândirii infectării cu coronavirus, grijile de căpătâi devin altele. Şi din păcate sunt mari şi multe. Doar printr-un plus de responsabilitate, bună organizare şi cooperare inter-instituţională, determinare exemplară, putem face faţă unei provocări, realmente de excepţie.
