Cum a modelat Dunărea destinul celor din Rast…

0
135


Comuna Rast nu și-a revenit nici acum complet după catastrofa din 2006 atunci când puțin a mai lipsit ca apele dezlănțuite ale Dunării să o radă de pe harta Doljului. La aproape opt ani de la drama inundațiilor, localitatea continuă să-și împartă destinul între gospodăriile șubrede, cu pereții măcinați de igrasie din Rastul Vechi și casele noi și albe care compun Rastul Nou. Aproape că sunt două lumi distincte pe care numai cine le străbate cu piciorul le simte pulsul. Aici viața trebuie să-și ducă mai departe cursul ei normal, iar primarul Iulian Silișteanu depune eforturi ca în ambele sate să se întâmple ceva bun care să le redea localnicilor încrederea pierdută. În Rastul Vechi se vor amenaja locuri atractive pentru tineri, iar în Rastul Nou se vor asfalta străzile și se va construi o biserică.

Câmpurile albite de zăpadă fac ca Dunărea să nu se observe. Dar fluviul care le-a distrus munca de-o viață celor din Rast este tot acolo. Plumburie și plină de bucăți de gheață, apa este la locul ei dintotdeauna, numai că acum nu se vede, nu se aude. Localnicii au rămas totuși cu o teamă și o localizează din reflex. „Dunărea este aproape de noi, este cu noi permanent … Acum câțiva ani, după cum bine știți, din cel mai bun prieten ne-a devenit dușman. Apele învolburate le-a luat oamenilor animalele, casele, căruțele, sacii cu grâu din magazii, butoaiele din pivnițe, cuștile din curți, tot ce au strâns și ei. Normal că există o teamă printre acești oameni care și le-au văzut pe toate distruse. De asta mulți s-au mutat din Rastul Vechi, ca să nu mai trăiască această spaimă”, mărturisește primarul Iulian Silișteanu care își cunoaște foarte bine localnicii.

O plimbare în Rastul Vechi…

Rastul Vechi este, într-adevăr, vechi acum. Ulițele pe care altădată erau aliniate case înalte și îngrijite au căpătat un aer pustiu după tragedie. Apele Dunării au urcat până la acoperișul lor, apoi le-a înghițit cu totul. Pentru că au stat multe zile sub apă, atunci când Dunărea s-a retras, în sfârșit, multe dintre temelii nu au mai rezistat și s-au prăbușit. Ruinele acestor case se văd și acum. Cele care nu au căzut la pământ și mai rezistă și acum nu sunt într-o stare foarte bună. Ici-colo zărești pereți fisurați și acoperișuri noi care au fost adăugate peste niște corpuri de clădire vechi. „Satul se resimte, sunt multe case care au căzut și multe case care sunt afectate. Proprietarii și le-au mai cârpit și locuiesc în ele, dar se vede că Dunărea a trecut pe aici … ”, mai spune primarul Silișteanu. Zăpezile au adus vulpile în sat iar locurile pustii ajută aceste animale sălbatice să se adăpostească mai bine și să-și caute hrană în gospodăriile din jur.

Rastul Nou crește tot mai mult

Iulian Silișteanu

De îndată ce ieși din satul vechi, cam la 6-7 kilometri se află localitatea construită de la zero după dezastrul din 2006. Rastul Nou, cu casele sale albe, se confundă cu zăpada și nu îl deslușești bine decât atunci când te apropii de el. Este un sat locuit, fumul curge prin coșurile caselor, iar copiii se întorc acasă cu ghiozdanele în spate. Oamenilor nu le-a fost ușor să se mute aici chit că au găsit niște case nou-nouțe, dar cu timpul s-au obișnuit și acum nu ar mai pleca de acolo. În primul rând, terenul este mai sus și nu mai există riscul inundațiilor, abia acum privesc și ei Dunărea de sus, cu superioritate. „E un sat frumos care o să crească și mai mult. De la an la an se mai face ceva și se schimbă peisajul. Cel mai mult mă bucur că oamenii s-au așezat la casele lor și viața satului se încheagă. Bineînțeles că sunt multe lucruri de făcut, ca și într-o casă nouă. Dar până la urmă, totul depinde de oameni și e bine că familiile s-au așezat acolo”, mărturisește primarul Iulian Silișteanu.

Un bazin de înot pentru elevi

Deoparte și de alta, în Rastul Vechi și în Rastul Nou, se vor face investiții pentru ca ambele sate să-și continue existența și să se dezvolte. „Destinul nu se oprește aici, viața merge mai departe”, sunt cuvintele optimiste ale primarului. Pe agenda lui Iulian Silișteanu își găsesc loc planuri de investiții care să readucă la viață Rastul Vechi și să crească proiectul Rastul Nou. „Am cumpărat o proprietate veche care era situată chiar lângă grădiniță. Am curățat-o de moloz și vreau să amenajăm acolo un bazin de înot pentru toți copii din comună. Avem deja niște conducte pe care le vom redimensiona și folosi în acest scop, ne mai rămâne să achiziționăm o instație pentru încălzirea și tratarea apei din bazin”. Tot în Rastul Vechi, Primăria și-a propus să reamenajeze, pe timpul iernii cel puțin, sala Căminului Cultural astfel încât aici să-și desfășoare orele de sport copii de la școală. În vară, terenul de handbal din curtea școlii va fi îmbrăcat cu gazon sintetic.

O școală și o biserică

Multe lucruri sunt de făcut și în Rastul Nou. Aici este nevoie, în primul rând, de o școală pentru ca elevii să nu se mai ducă pentru cursuri în Rastul Vechi. Primarul Iulian Silișteanu își dorește mult acest sediu de școală, dar spune că nu există bani pentru această lucrare și rămâne să mai solicite sprijin de la guvernanți. „Poate reușesc, datoria mea este să fac tot ce pot. O să mă duc din nou să spun că avem mare nevoie de școală”. Grădinița este găzduită într-un corp de clădire al unei biserici, iar autoritățile plănuiesc să amenajeze un sediu și pentru aceasta. Rastul Nou nu are nici biserică ortodoxă, un lucru foarte important pe care primarul Iulian Silișteanu se străduiește să îl realizeze în acest an. „Corpul bisericii este construit până la strașină. A rămas așa pentru că s-au terminat banii și ar fi păcat dacă nu l-am termina anul acesta”. Cu bani de la buget, Primăria va asfalta străzile și aleile din Rastul Nou, atât cât se va putea.

„Vreau să îi impulsionez pe localnici să muncească”

Există, totuși, o investiție privată de care cei din Rast își leagă speranțele pentru viitor. În comună se va construi un parc fotovoltaic care se va întinde pe câteva hectare și care va aduce venituri la bugetul localității. Primarul Iulian Silișteanu și-a făcut deja planul cum va gestiona ”profitul” care îi va reveni primăriei. „Vreau să îi impulsionez pe localnici să muncească și, din energia electrică pe care o va primi primăria, le voi da și lor gratuit, cu condiția să se apuce de legumicultură. Rastul a fost odată un mare centru legumicol, avea șase puncte de colectare a roșiilor pentru export în Germania. Acum de ce nu se mai poate face asta? Eu cred că se poate, dar oamenii trebuie să fie întâi stimulați”. Convins fiind că viitorul Rastului stă, de fapt, în mâna oamenilor care îl locuiesc, primarul Iulian Silișteanu este decis să facă tot posibilul pentru a-i determina pe localnici să uite trecutul și să pornească încrezători cu mici afaceri de familie.

LAURA MOȚÎRLICHE şi RADU ILICEANU