În peisajul pestriţ al Parlamentului nostru, senatorul ALDE, Varujan Vosganian, prezent din 1990, face o figură aparte. Cadru universitar, preşedinte al Uniunii Armenilor din România, scriitor cu câteva romane premiate de Uniunea Scriitorilor („Statuia comandorului” – 1994), de revistele „România literară” şi „Observatorul cultural” („Cartea şoaptelor” – 2009), prim-vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din 2005, senior cercetător al Institutului Naţional de Economie, fost ministru, Varujan Vosganian are un CV în care nu au mai rămas nici măcar interstiţii. Cu o activitate publicistică, realmente notabilă, dacă nu copleşitoare, te poţi întreba cum îi mai ajunge timpul şi pentru politică, marea sa pasiune. Pe scurt, Varujan Vosganian, plecat din Craiova, unde s-a născut, este un intelectual, poate rafinat, şi armean fiind se dovedeşte… excesiv de „sagace”. În politică însă, senatorul Varujan Vosganian confirmă pe deplin o interogaţie a istoricului Lucian Boia: „Cine mai joacă cinstit la noi?”. Într-un interviu pentru DC News, sigur pe sine, Varujan Vosganian a spus că prezenţa ALDE pe scena politică a fost o mare şansă pentru PSD. Probabil… i-a ţinut în viaţă! Varujan Vosganian nu are probleme cu memoria, suntem siguri, dar are, poate ca mulţi dintre politicieni, probleme de onestitate. ALDE a fost o formaţiune politică fragilă de la înfiinţare, „irigată” de către PSD, ajutată în alegerile din 2016, la capătul cărora social-democraţilor le mai lipseau 12 mandate pentru a face un guvern monocolor. Pana liberală s-a considerat una de glazură, pentru a se spulbera ideea că social-democraţii „o rup” spre stânga, dar nu mai bine că a rupt-o la dreapta. Colaborarea a fost teafără în ansamblul ei, şi nimeni nu îi obliga pe parlamentarii ALDE să afirme lucruri în care nu credeau în apariţiile publice. Ruperea coaliţiei de guvernare, potenţată inclusiv de intelectualul Varujan Vosganian s-a terminat cum se ştie. A arunca vinovăţia divorţului pe social-democraţi nu îi face mare onoare, dacă ţine la aşa ceva, locvacele senator. După ce câţiva ani mergi la un bordel nu invoci faptul că miroseau picioarele doamnelor de acolo. Subtilă este insinuarea că „ALDE este poate singura şansă pentru PNL, să nu fie obligat să facă guvernare cu USR”. Şi argumentul ţine. Pentru că o alianţă cu USR este riscantă, din toate punctele de vedere. USR este un partid imprevizibil, are izvoarele din zone obscure, este conectat la spaţiile externe într-un mod care cumva scapă regulilor de siguranţă internă, spune acelaşi Varujan Vosganian. Pentru moment PNL are nevoie vitală de susţinerea ALDE în Parlament, şi aşa insuficientă. Pentru un intelectual de factura lui Varujan Vosganian, fiind vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor, acest joc la toate capetele posibile este „moralmente înălţător”. Domnia sa poate aspira şi la Premiul Nobel pentru literatură, în politică rămâne mic de tot. ALDE a avut miniştri, secretari de stat, prefecţi, subprefecţi, preşedinţia Senatului şi tot ce şi-a dorit din partea guvernului social-democrat. Până şi funcţia de prefect în Dolj, bazin consacrat al social-democraţilor. Nu a rezistat din cauza idiosincraziilor reciproce cu ex-PD-ul, în coaliţie, a regretat ca falie a PNL ruperea USL, cu liberalii lui Ludovic Orban a avut relaţii îngheţate, nu reci, pentru a se gudura acum în speranţa regăsirii uneri încrederi pierdute. Dacă alegerile s-ar ţine mâine, ALDE nu ar mai putea accede în viitorul Parlament. Iar jocul dezordonat al liderilor acestei formaţiuni politice nu trece neobservat. Din păcate, ceea ce nu realizează Varujan Vosganian este că domnia sa chiar este un „simbol” al lumii scriitorilor, nu spunem al elitelor, prin ceea ce face şi desface pe scena politică.
