Poate mulţi vă întrebaţi ce este cu mine în politică. Şi eu m-am întrebat, atunci când am intrat în acest fenomen. Dar poate că acei oameni care acum se miră de mine ar trebui să se fi întrebat de ce eu am ales să fac o şcoală pe care am terminat-o cu succes, de ce am ales să urmez şi cursuri universitare, de ce mereu mi-am văzut de treabă şi am mers în mod constant la servici. Ei bine, eu mereu mi-am dorit să îmi depăşesc propria condiţie, dar am conştientizat faptul că fără educaţie şi instruire şcolară nu pot să reuşesc în viaţă.
Pentru mine politica este un mijloc şi nu un scop. Nu mi-am propus să intru în politică pentru a mă îmbogăţi. Mi-am propus să intru în politică doar pentru a găsi pârghiile necesare luptei mele de integrare a etniei rome în societate, în special pentru a putea debloca anumite bariere, iar copiii romi să fie duşi la şcoală de către familiile lor, iar şcolile să îi primească şi să îi trateze fără discriminare. Politica, în opinia mea, este un fenomen. Dar este un fenomen ciudat. Eu am rămas consecvent taberei care m-a primit, a văzut ce pot şi apoi m-a adoptat. Este ciudat cum oamenii sar dintr-o barcă în altă. Cum astăzi unii sunt de dreapta, iar mâine, după alegeri, ei devin de stânga. Este ciudat să vedem personalităţi politice care se bălăcăresc în public în loc să prezinte electoratului un concurs de idei pentru măsuri, metode şi reforme sociale. Este ciudat să vezi cum oameni aflaţi în funcţii importante sunt vânaţi fără să fie vinovaţi şi cum alţii se ameninţă cu închisoarea, unii pe alţii.
De multe ori stau şi mă întreb: este normal ca în politică să ai coloană morală sau este normal să tragic sfori pe la spate, iar compromisul de joasă speţă să îţi fie unicul argument? Încă încerc să înţeleg fenomenul politic. Vorbim de culori politice. Şi de oameni, fiindcă partidele politice sunt formate din oameni. Oameni care azi sunt colegi şi prieteni, mâine devin duşmani, iar poimâine sunt iarăşi aliaţi. Dar culoarea sufletelor a putut cineva să o descopere? Uneori am impresia că nici bobii, nici cărţile de tarot şi nici ghiocul nu au puterea de a desluşi tainele fenomenului politic.
Unele partide politice primesc voturi pentru că au argument. Alte partide politice nu primesc voturi pentru că nu au argument, dar au pretenţia să primească încrederea oamenilor. Iată că fenomenul politic este un nesecat izvor de paradoxuri. Se spune că politica este o femeie de moravuri uşoare. Eu nu cred asta. Politica poate fi o cale, dar dacă ar fi să o asociem cu imaginea unei femei, ea devine de moravuri uşoare, pentru că este mânjită de proxeneţi, adică de politicienii care au în spatele zâmbetelor false doar interese pe cât de ascunse, pe atât de necinstite.
Lumea mai vorbeşte că ţiganii sunt o masă electorală, uşor de manipulat. Eu consider că nu este aşa. Ţiganii doresc normalitate şi este normal să dea votul celor care le oferă o normalitate socială. Sunt oameni care spun că susţin partidul X şi pe candidatul Y. Dar nu fac nimic pentru a-şi dovedi susţinerea declarată cu surle şi trâmbiţe. În schimb, după alegeri, pretenţiile sunt mari. Dar nu vezi pe la câte unii absolut nicio implicare. Pentru aceştia, pasivitatea dublată de vorbe aruncate ici şi colo ar însemna susţinere.
Dar pe străzi, în campanii, nu îi vezi. La şedinţele de la partid absentează. În mediul online postează floricele, căţei şi pisici. De aceea, eu am convingerea că fenomenul politic presupune IMPLICARE CU RESPONSABILITATE. Adică, intri în horă, o joci până la capăt. Da, uite că şi ţiganul a intrat în politică. Şi nu vreau să devin sclavul politicii, ci vreau să pliez politica pe forma interesului general al societăţii: etnia romă să fie integrată în societate, iar societatea să accepte integrarea romilor.
ROMEO TIBERIADE
Preşedinte Partida Romilor PRO EUROPA Sucursala Dolj
