Vechiul şi noul s-au contopit la Rast. Aşa a fost să fie, căci de nu erau inundaţiile, doar timpul şi deciziile oamenilor, ale autorităţilor, şi-ar fi pus amprenta asupra locului, iar schimbarea ar fi venit necondiţionat. Coşmarul din ziua de Florii, fiindcă atunci a început nenorocirea, i-a întărit mai mult, iar credinţa în Dumnezeu nu a încetat să existe în inimile lor. Au dat un nou sens lucrurilor şi, cel mai important, au înţeles că fără muncă şi mari sacrificii nimic nu mai poate fi la fel.
Din depărtare se zăresc casele noi, toate de-o mână, îngrijite şi aranjate după posibilităţile şi bunul plac al fiecăruia. Pe lângă ele au răsărit şi altele, impunătoare, semn că unii s-au ambiţionat să ducă un trai cât mai bun. Au şi muncit pentru asta şi o fac în continuare, chiar dacă asta înseamnă că stau plecaţi cu lunile sau anii în străinătate. În Rastu Nou sunt mai mult de 500 de gospodării, unde peste 800 de oameni îşi duc traiul. Sunt aceia cărora nimic nu le-a mai rămas în picioare, aceia cărora viaţa le-a dat o lecţie amară. Şi, totuşi, s-au ridicat şi construiesc din nou, pas cu pas, tot ceea ce au pierdut.
„Mă uit lung în vale şi nu-mi vine să cred”
„Mai sunt multe de făcut”, spune Iulian Silişteanu, primarul Rastului, Vechi şi Nou. Două sate, două poveşti, 3.800 de suflete împărţite şi despărţite de câţiva kilometri de drum şi câmp întins. Te apucă tremuratul, la cinci ani de la revărsarea Dunării, când cauţi cu privirea semnele lăsate de apă pe pereţii caselor, chiar pe acoperişurile lor, şi rememorezi. Şi te întrebi cum o fi oare pentru cei care privesc de dincolo de cîmpul acela întins… Ei, cei care au pierdut absolut tot, şi au luat-o de la capăt.
„Ne-a fost greu, ne e şi acum, dar ne-am învăţat, mai ales că avem aceeaşi vecini, ne simţim ca acasă. Atunci, în 2006, când ne-a căzut casa, ne-au dat materiale şi, pe forţe proprii, cu ajutorul vecinilor, cu neamurile, am ridicat una nouă. Asta e… Uite-aşa, câteodată, mă trezesc că mă uit lung în vale şi nu-mi vine să cred… Doamne-ajută, acum, că suntem bine…”, spune Opriţa Jianu, în vârstă de 62 de ani, cetăţean al Rastului Nou.
„Dacă aveam bani, construiam un metrou!”
Revenind la vorbele primarului, atât în satul vechi, cât şi în cel nou, din loc în loc se zăresc şantiere mici sau extinse, pentru că „mai sunt multe de făcut”. Dacă cei din noua aşezare au avut de la bun început apă curentă, acum se lucrează de zor pentru ca şi cei rămaşi în vechile gospodării să beneficieze de acelaşi tratament. Şi aici gospodarul comunei a avut o idee foarte bună – deşi cu asta şi-a atras câteva vorbe grele – punându-i la treabă pe beneficiarii venitului minim garantat… „Garantat, garantat, dar suntem printre puţinele comune care au o evidenţă a persoanelor care primesc ajutor social, adică fiecare primeşte o normă de lucru, fie la săpat de şanţuri, din satul nou, până în cel vechi, pentru alimentarea cu apă, fie la plantat de pomi, fie la aplicarea tratamentului împotriva omizilor”, explică Bebe Silişteanu, aşa cum cunosc toţi cetăţenii şi prietenii. „… Mulţi m-au persiflat când i-am pus la muncă, că ziceau că treaba asta nu se poate face manual. Dar, uite, că se poate”, spune hotărât primarul, adăugând şi mai ferm: „Eu, dacă aveam bani, construiam un metrou!”.
Proiect autohton, normă de muncă şi diciplină
Pas cu pas, proiectul şi tactica aplicate de primul-gospodar al comunei pentru ca şi cei din satul vechi să aibă apă la robinet ne-au fost expuse cu răbdare. Pentru că ar fi fost nevoie de mulţi bani, iar fondurile le-au fost tăiate pe de-a-ntregul, pe principiul „nu vă dăm, dar vă luăm”, Bebe Silişteanu şi-a făcut propriul plan: „Primul proiect pentru alimentare cu apă a fost în Rastu Nou, cu finanţare de la Ministerul Transporturilor. În plan erau prevăzute şi patru puţuri, dar după ce am forat trei, au zis să ne oprim şi asta a fost tot. Dar nevoie de apă era şi în Rastu Vechi. Noi ne-am făcut calculul: «câţi metri liniari trebuie să realizăm din satul nou, până aici, ca să extindem reţeaua de apă?», şi când am văzut cât costă materialele şi manopera, am hotărât să facem singuri. Practic, am plătit doar tubulatura. Am luat aparat de sudură şi cu cei de la 416 ne-am gospodărit singuri. Mai avem două linii de rezolvat şi toată comuna este alimentată”.
Necazurile apar mereu: o furtună a smuls acoperişul grădiniţei
Desigur, lucrurile nu au mers mereu strună, căci atât oamenii, cât şi utilajele sunt câteodată imprevizibile: „Ehe, ni s-a stricat şi betoniera, dar am zis că aşa cum se făcea vraul înainte, putem să facem şi acum, cu lopata. Le-am dat oamenilor normă şi aşa cum s-a făcut proiectul în Rastul Nou, aşa am făcut şi aici, în satul vechi”, povesteşte primarul. Astfel că, lui Bebe Silişteanu i s-a dus vestea că e „primar pragmatic”, iar oamenii spun „jos pălăria”, fiind mulţumiţi că viaţa li se îmbunătăţeşte. „Domnul primar este un om pragmatic. Şi primăria asta a ridicat-o cu 1,6 miliarde de lei vechi, cu un maistru de aici, din sat, pe care l-a plătit în regie – salariu fix”, afirmă cu convingere viceprimarul din Rast, Marian Ungureanu. „Aveam de gând să demolez clădirea veche a primăriei, dar mi-a părut rău, şi am dat-o să se facă farmacie. Venise şi un avocat să-şi facă un cabinet aici, dar nu a stat mult”, explică Bebe Silişteanu, uitându-se preococupat pe fereastră. Apoi se scuză: „Am avut un necaz cu grădiniţa… În urmă cu o lună a fost o furtună puternică şi a smuls pur şi simplu întreg acoperişul. Acum suntem destul de stresaţi pentru că mai e puţin şi începe şcoala şi trebuie să le găsim copiilor un spaţiu, că era singura grădiniţă din comună. Până una, alta o să improvizăm ceva în incinta şcolii vechi, într-unul dintre laboratoare. Şi la Rastu Nou, şcoala este în construcţie”…
Lipsurile financiare pun piedici
„Şi pentru biserică am mai avea nevoie de bani, pentru acoperiş. Toată lumea a cumpărat icoane ca să ajute biserica. Am ridicat-o cu propriile eforturi, am primit ceva şi de la Mitropolie, dar am mai avea acoperişul… În satul nou, biserica este în construcţie şi, deocamdată, este amenajată în Casa Parohială”, spune Florentina Toma, asistent social, vizibil afectată de faptul că nu se poate face mai mult pentru Casa Domnului. Dar, în seria nevoilor financiare se mai adaugă şi cele pentru reparaţia drumurilor, pentru finalizarea şcolii, iar lista rămâne deschisă… Important este că se vrea şi se face…
Ştiri:
Primărie şi şcoală sub acelaşi acoperiş
Autorităţile locale plănuiesc ca sediul noii primării din Rastu Nou să găzduiască şi două săli de clasă. Astfel, în partea din faţă ar urma să funcţioneze birourile primăriei, şi undeva, în spate, să înveţe elevii de la clasa I şi a II-a şi o grupă de grădiniţă. În prezent, 300 de copii din Rastu Nou frecventează zilnic cursurile într-un spaţiu pus la dispoziţie de Biserica Penticostală. Deşi unii dintre părinţi au fost reticenţi când au auzit, au înţeles situaţia. În comună trăiesc ortodocşi, penticostali şi adventişti.
„Dunăreana”, formaţia-„emblemă” a Rastului
La iniţiativa primarului şi cu sprijinul învăţătorului Ion Mită, în Rast a luat fiinţă o formaţie de dansuri populare tradiţionale, „Dunăreana”, în care sunt înscrise 15 perechi de tineri.
Tinerii accesează fondurile europene
Lucrurile merg din ce în ce mai bine şi în agricultură. Anul ăsta s-a făcut grâul, iar pentru cultura de porumb se trage aceeaşi nădejde. Trei tineri din Rast au atras fonduri europene, pe apicultură, pe Măsurile 1.1.2. şi 1.4.1.. Totodată, pe raza comunei sunt trei investitori, trei societăţi, care au investit în agricultură.
Locuinţe lacustre în Ostrov
Autorităţile locale doresc să ia în administrare Ostrovul Vana, care în prezent este al Direcţiei Apelor Jiu. Primarul vrea ca aici să realizeze o zonă de agrement şi spune că în acest sens are şi un proiect. Traversarea către Ostrov se va putea face atât „la pas”, cât şi cu maşina. Bebe Silişteanu este hotărât ca aici să fie construite şi locuinţe lacustre.
