Pentru că scrierile lui I.L. Caragiale rămân de actualitate chiar şi după mai bine de un secol de la moartea dramaturgului – în continuare se situăm între comic şi tragic, între speranţă şi disperare, iar Lefter Popescu este şi de-al zilelor noastre – Teatrul Naţional din Craiova scoate la rampă, în premieră, spectacolul „Două loturi”, în regia lui Nicolae Poghirc. De fapt, un caleidoscop de texte de I. L. Caragiale, o suită de scene şi tablouri care reprezintă fragmente din „CFR”, „Moftul Român”, „Mitică”, „Moftangii”, „Politica şi literatura” şi din care se detaşează cunoscuta nuvelă despre (ne)noroc şi două bilete la loterie. Premiera spectacolului va avea loc mâine, 13 februarie, ora 18.00, în Sala „Amza Pellea”.
Acţiunea se petrece în mare parte la Union, unde printre dansuri şi cancan-uri, Lefter plănuieşte cum să găsească biletele de loterie pierdute. Adaptarea textului de spectacol le aparţine lui Nicolae Coande şi Nicolae Poghirc, scenografia este realizată de Miruna Varodi, iar coregrafia, de Andreea şi Mihai Dragnea. În distribuţie: Nicolae Vicol, Ştefan Cepoi, Corina Druc/Alina Mangra, Alex Calangiu, Diana Bagdasar, Ionuţ Bănică, Cristina Albişoru, Andrei Ştefănescu, Alex Ciontu, Victoria Zubenco, Laura Dumitrescu, Alexandru Nica, Arina Păvălan, Theodora Bălan, Andrei Şchiopu, Anastasia Cepoi, Alexia Petec, Ioana Vicol, Romana Vicol.
„Două loturi” este al doilea spectacol după texte de I.L. Caragiale (după „Năpasta”) rămas în repertoriul curent al Teatrului Naţional din Craiova, după ce alte patru spectacole, montate în urmă cu cinci-şase ani, au fost „casate”, aşa cum s-a exprimat directorul artistic al instituţiei, Vlad Drăgulescu. Este vorba despre „O scrisoare pierdută” (cu premiera în octombrie 2012, regia Mircea Cornişteanu), „D’ale carnavalului” (cu premiera în mai 2012, regia Alexandru Berceanu), „O noapte furtunoasă” (cu premiera în noiembrie 2011, regia Mircea Cornişteanu) şi „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea” (rezultat al unui proiect destinat tinerilor regizori, cu premiera în aprilie 2011, regia Diana Dragoş).
Interviu cu regizorul Nicolae Poghirc
Sunteţi actor, înainte de toate, şi cunoscut mai mult ca regizor de spectacole pentru copii. De ce aţi ales acum un text de I.L. Caragiale?
Directorul Teatrului Naţional din Craiova, Alexandru Boureanu, mi-a propus să fac un spectacol al cărui titlu să se regăsească în curricula şcolară. Mi-a dat o listă şi din ea eu am ales „Două loturi”. Celelalte erau greu de pus în scenă într-un timp scurt. Şi am zis că, până la urmă, Caragiale e potrivit oricând… În plus, are atâta umor, este – din nefericire – atât de actual… Eu sunt absolut convins că publicul va pleca de la acest spectacol cu o stare bună.
„Două loturi”, dar cu scene şi tablouri din alte scrieri caragialiene…
Structura originală a nuvelei nu a fost afectată, a fost îmbogăţită cu scene din alte scrieri. Am încercat să redăm şi atmosfera de la grădina Union şi, pe cât s-a putut, am mers în zona clasică, pentru că am dorit să redăm atmosfera Bucureştiului de la 1800 şi ceva. Este un spectacol antrenant, adresat în principal elevilor, tinerilor, cu scenografia semnată de Miruna Varodi, de la Teatrul „Al. Davila” din Piteşti, şi cu muzică şi dans, coregrafia fiind realizată de doi balerini, soţ-soţie, campioni europeni la dans sportiv, tot de la teatrul din Piteşti, Andreea şi Mihai Dragnea. Dar am urmărit textul, iar povestea este clară, limpede. A fost principala preocupare, ca povestea să se înţeleagă. Am urmărit ca spectacolul să fie o frescă a epocii respective, a sfârşitului de secol.
Lefter Popescu este de-al zilelor noastre? Atmosfera pare să fie: o societate obsedată de bani, pitoresc, un amalgam de nervi, scandal, muzică…
Se poate spune… Vedem în Lefter Popescu semeni de-ai noştri care aleargă după îmbogăţire fără muncă, care se bucură să câştige nemeritat, dar în cele din urmă soarta îşi are cuvântul. Poate e mai actual acum Lefter Popescu decât atunci!
Cred că toţi avem imaginea lui Grigore Vasiliu-Birlic, în filmul de-acum 60 de ani, când vorbim de Lefter Popescu… Pe cine vom vedea în acest rol?
Pe Ştefan Cepoi. Şi face un rol minunat! Îl vom întâlni în scenă şi pe Caragiale, apare ca personaj interpretat de Nicolae Vicol. Doamna Popescu este Corina Druc/Alina Mangra, iar Căpitanul Pandele este Alexandru Calangiu. Lor li se alătură studenţi ai Departamentului de Actorie de la Universitatea din Craiova, din anul al III-lea şi de la master, care vin cu energia, frumuseţea şi tinereţea lor. În fond, spectacolul nostru pledează pentru citit, pentru întoarcerea la literatură. În mijlocul scenei un practicabil întruchipează o carte şi toate aceste personajele par să iasă din ea…
Nu sunteţi însă la prima montare pe scena craioveană…
Nu, am mai pus în scenă aici „Amintiri din copilărie”, dacă nu mă înşel în 2003. Dar de-atunci am mai regizat, pentru copii, în special. Am absolvit în 1995 Arta actorului mânuitor de păpuşi şi marionete, dar nu am fost niciodată actor mânuitor, nu am jucat decât în facultate într-un teatru pentru copii. Îmi place mult, dar mai mult decât a fi actor mânuitor îmi place să fiu actor de teatru dramatic. Însă pasiunea pentru spectacolele pentru copii mi-a rămas şi regizez. Ca regizor am debutat în 1997 la Teatrul German de Stat din Timişoara, cu „Insula pierdută” de Geo Iancu Călinescu. Iar „Amintiri de copilărie” am regizat nu numai la Craiova, ci şi în alte patru teatre – la Brăila, la Tulcea, la „Ariel” în Râmnicu Vâlcea când nu eram director şi, în toamna trecută, la Târgovişte. Tot Ion Creangă – un scenariu propriu după „Prostia omenească” şi „Soacra cu trei nurori” – am pus în scenă la Teatrul de Stat din Constanţa. Am regizat „Vrăjitorul din Oz”, „Sânziana şi Pepelea”…
De anul trecut sunteţi director al Teatrului „Alexandru Davila” din Piteşti. Ce proiecte aveţi? Intenţionaţi continuarea colaborării cu Naţionalul craiovean?
La Teatrul „Alexandru Davila” din Piteşti am contract de management din 24 martie 2017, pe perioadă determinată de 3 ani, care se poate prelungi, cu acordul părţilor. Acolo în primul şi în primul rând îmi doresc să reuşim să avem un repertoriu complet. Teatrul are trei secţii, Dramă, Revistă, Secţia pentru copii şi tineret „Aşchiuţă” – eu l-am preluat cu cinci, dar între timp s-a înfiinţat Centrul Cultural Piteşti şi a preluat secţiile Fanfară şi Cor. Repertoriul este, din păcate, vechi, spectacolele sunt consumate… Dună ce vom avea un repertoriu nou, sănătos, vom putea regândi anumite lucruri. Şi mai trebuie să schimbăm scenotehnica veche de 60 de ani. În plus, avem încă un colectiv incomplet – nu există tineri actori, pentru că nu sunt posturi. Cel mai tânăr are 34-35 de ani… Dar îi avem angajaţi pe Constantin Cotimanis, Paula Chirilă, Adrian Păduraru… Pentru că nu aveam probleme numai cu actorii tineri, ci şi cu cei peste 55 de ani: de la 48 până la 62 de ani nu exista nici un actor.
Cât despre colaborarea cu al Teatrului Naţional din Craiova, trebuie să spun că eu sunt în continuare angajat al instituţiei, cu postul suspendat. Ca regizor, „Două loturi” sper să fie doar prima dintre colaborări… Am urmărit să aduc şi artişti de la Piteşti în echipa de creaţie a acestui spectacol, tocmai pentru faptul că Teatrul Naţional din Craiova este un teatru în care performanţa este la ordinea zilei şi doresc să transferăm din experienţa lui şi către Teatrul „Al. Davila” din Piteşti.
***
Unul dintre cei mai talentaţi actori ai Naţionalului craiovean, Nicolae Poghirc, este de anul trecut director al Teatrului „Al. Davila” din Piteşti, după ce câţiva ani a fost director al Teatrului „Ariel” din Râmnicu Vâlcea. Este absolvent al Academiei de Arte „George Enescu” din Iaşi (1995), iar din 1998 a devenit actor al Naţionalului craiovean. Cariera lui a fost una ascendentă, cu roluri în numeroase spectacole de succes: „O noapte furtunoasă, „D’ale carnavalului”, „Proştii sub clar de lună”, „Revizorul”, „Cum doriţi sau Noaptea de la spartul târgului”, „Romeo şi Julieta”, „Există nervi”, „Măsură pentru măsură”, „O furtună”, „Balconul”, „Rinocerii” ş.a. Nicolae Poghirc a primit Premiul „Ion .D. Sîrbu” pentru teatru al revistei „Mozaicul” din Craiova pentru rolul Crăcănel din „D-ale carnavalului”.
***
„Două loturi”. Ghinionistul Lefter Popescu îşi plimbă nemulţumirea de a fi pierdut biletele de „lotărie”, în triunghiul fantastico-bahic format din Grădina Iunion – Mahalaua Farfurigiilor – Canţilerie. În căutarea unui noroc care nu va veni niciodată, înconjurat de prieteni cointeresaţi la câştigul care se îndepărtează corespunzător, Lefter este „loserul” prin excelenţă, într-o societate obsedată de bani şi trai corespunzător. Un amalgam pitoresc de scandal, nervi, chef, muzică – petrecerea românească aşa cum a văzut-o Nenea Iancu, el însuşi personaj al spectacolului, la cumpăna dintre cele două secole, pe când România Mare se cocea în cabinetele politice, dar şi în veselia populară a epocii.
