Ne atenţionează un mare specialist, ing. Nicolae Păduraru: Sistemul energetic al ţării este în pericol!

0
118

8 februarie 2014. De o oră încheiasem convorbirea telefonică, interlocutor fiindu-mi specialistul de mare valoare, ing. Nicolae Păduraru, proiectant electrotehnic de nivel Brawn Boweri al Institutului de Cercetări şi Proiectări Electroputere Craiova. Căutat de reporteri cu asiduitate în anii 1960-1990. De câţiva ani nu ne mai auzisem sau întâlnisem, socotindu-l de acum pensionar vechi. Cunoscându-i inteligenţa, hărnicia neobosită, dăruită pentru ţară, l-am întrebat cu voioşie dacă mai proiectează aparataje de înaltă tensiune. Şi mi-a spus că va înceta peste câteva luni, când va rotunji vârsta de 80 de ani. Ceea ce mi-a prilejuit nu numai surpriza de necrezut, ci şi aprecierea că este între ultimii luptători din „garda veche” al electrotehnicii româneşti aflat încă pe „standul de înaltă tensiune”. Nu folosesc cuvântul baricadă din cauza rezonanţei sale revoluţionare. Deci, se află pe standul de probe al curenţilor tari, părintele mai tuturor transformatoarelor de la 0,5 la 400 kv din România. Şi iată ce-mi spune: vreau să trag clopotele de alarmă. Sistemul energetic al României este în pragul prăbuşirii în orice moment, pentru că zeci de mii de transformatoare de curent şi tensiune, de la 25,5 la 400 kv, aflate în exploatare permanentă de peste 25 de ani, pot ceda în serie, pot cădea precum piesele jocului de domino. Iar, pe de altă parte, de peste două decenii încoace s-au produs prea puţine şi s-au importat şi mai puţine, perioada lor de viaţă expirând de multă vreme. Le menţine în funcţiune numai calitatea lor bună. De ce este un caz de alarmă maximă: pentru că baza strategică vitală a sistemului energetic, uzinele Electroputere din Craiova, cu cele 8 fabrici, a fost desfiinţată, în parte demolată şi convertită în… spaţii comerciale. Cedând transformatoarele de care vorbeam, altele în loc nu se pot pune bătând din palme, ca să nu mai vorbim de costurile lor. Eu, economist, chiar inovator în electrotehnică, dar mai ales colaborator, zeci de ani, cu ing. Nicolae Păduraru, în producerea acelor aparate, „inimi” ale organismului energetic românesc, nu pot decât regreta desfiinţarea febrilă de aparataj de IT-ul cel mai complex integrat din lume, după aprecierea unor specialişti vestici, a fabricilor de Maşini Rotative, Locomotive etc. Refacerea rapidă a industriei electrotehnice a României, revitalizând în primul rând ce a mai rămas din Electroputere, ca pilon strategic al economiei, a devenit imperativă. Şi asta o clopoţeşte ing. Nicolae Păduraru, specialist de mare clasă. Fără a fi singur.

Ec. Ion Dugăeşescu