Astăzi, 12 ianuarie, Biserica și credincioșii din întreaga Oltenie o prăznuiesc pe Sf. Muceniţă Tatiana, diaconiţa. Tradiţia ne spune că era originară din Roma cea veche şi s-a născut pe vremea împărăţiei lui Alexandru Sever (223-235), din părinţi credincioşi. Tatăl său a fost de trei ori guvernator şi se bucura de mare cinste în senatul roman, dar nimeni nu ştia că este creştin. Tatiana a crescut cu dragoste de Dumnezeu în casa părinţilor săi, unde învăţa cu bucurie tainele adevăratei credinţe.
Ajungând la vârsta când trebuia să se mărite, Tatiana a refuzat, alegând să-I slujească lui Hristos. Îşi petrecea viaţa în curăţie, jertfindu-se pe sine şi făcând fapte bune. Fericită că şi părinţii ei binecuvântau această hotărâre, Tatiana cu şi mai mare râvnă slujea Domnului, încât s-a învrednicit de cinstea de a fi diaconiţă a Bisericii din Roma. Pornind prigoana împotriva creştinilor, a fost prinsă şi Tatiana. Mărturisind că este creştină şi nevoind să se lepede de Hristos, a fost supusă la chinuri şi munci cumplite. În timp ce era chinuită, ea se ruga pentru chinuitorii ei. Şi iată, ochii lor s-au deschis şi au văzut patru îngeri care o înconjurau pe muceniţă. Văzând aceasta, opt dintre prigonitorii ei au crezut în Hristos. Ceilalţi au continuat tortura biciuind-o, tăindu-i părţi din corp şi sfâşiind-o cu gheare de fier. Transformată într-o masă sângerândă, Tatiana a fost aruncată în temniţă, urmând ca a doua zi să fie torturată din nou, în alte feluri. Dar Dumnezeu i-a trimis pe îngerii Săi care au vindecat-o complet şi au întărit-o, astfel încât Tatiana apărea în fiecare zi în faţa călăilor ei sănătoasă şi întreagă.
Văzând ce se întâmplă, mai-marii cetăţii au poruncit să i se taie capul şi, împreună cu ea, i s-a tăiat şi tatălui ei capul. Astfel, în anul 235, muceniţa lui Hristos a trecut la veşnica Împărăţie şi a primit cununa slavei cereşti.
