4 octombrie 1881 – 11 decembrie 1965 / UN SAVANT CRAIOVEAN DE DIMENSIUNE PLANETARĂ

1
380

În urmă cu 50 de ani, la 11 decembrie 1965, decedează, la vârsta de 84 de ani, în Coniston, Marea Britanie, marele inventator şi inovator român George (Gogu) Constantinescu.

Născut la Craiova, la data de 4 octombrie 1881, fiu al eminentului profesor de matematică Gheorghe Constantinescu, Gogu Constantinescu efectuează studiile primare la şcoala Obedeanu şi pe cele liceale la Liceul Carol I. Este admis apoi la Şcoala Naţională de Poduri şi şosele din Bucureşti, pe care o absolvă, în mod strălucit, în anul 1904, cu cea mai mare notă obţinută, până atunci, în istoria şcolii, 18, 56 (nota maximă fiind 20).

Ulterior, după ce eşuase în a obţine unicul post de inginer vacant, la vremea aceea, în Bucureşti, este angajat la Ministerul Lucrărilor Publice, între anii 1906-1908, devenind asistentul fostului său profesor, Elie Radu, la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. În 1908, din cauza reţinerilor manifestate de autorităţi (Consiliul Tehnic Superior) faţă de ideile sale inovatoare în privinţa introducerii pe scară largă a lucrărilor din beton armat (reţineri motivate de eşecul catastrofal al unor construcţii din beton armat în unele metropole europene ale vremii ), demisionează din serviciul statului şi înfiinţează, împreună cu Tiberiu Eremia, o antrepriză pentru construirea unor obiective din beton armat.

În acest fel, reuşeşte să construiască, în pofida tuturor scepticilor, obiective de mari dimensiuni, printre care: clădirea Parlamentului din Dealul Mitropoliei; hotelul Athenee Palace; Cazinoul din Constanţa; numeroase poduri în Bucureşti şi în ţară. Poate cea mai spectaculoasă dintre realizările sale în acest domeniu este construcţia, chiar şi cu opoziţia fostului său profesor, marele Anghel Saligny, a unei moschei a cărei cupolă din beton armat, în pânză subţire, cu o deschidere de 8 metri – cea mai mare deschidere realizată până atunci din beton armat. Datorită acestor realizări, capătă şi recunoaştere internaţională, ca unul din pionierii introducerii betonului armat în construcţii.

Din cauza tuturor obstacolelor întâmpinate şi a lipsei de sprijin din partea guvernelor vremii, Gogu Constantinescu decide să-şi continue activitatea în afara hotarelor, stabilindu-se în Anglia, în anul 1910. Aici descoperă teoria sonicităţii şi realizează primele maşini sonice.

În 1913 pleacă în America, unde îl întâlneşte pe Edison. Nici aici ideile sale nu sunt primite cu entuziasm, fiind considerate nerealiste, motiv pentru care revine în Anglia, unde, în sfârşit, găseşte receptivitate faţă de posibilitatea aplicării invenţiilor sale în domeniul militar, deţinând, între 1914 şi 1918 funcţia de consilier al Amiralităţii Britanice; totodată, dobândeşte şi cetăţenia engleză. Reuşeşte, în acest fel, să implementeze pe avioanele de vânătoare britanice sistemul ”Constantinescu Control Gear”, care înseamnă, de fapt, tragerea sincronizată cu mitraliera printre palele elicei de avion (până la 2400 de gloanţe pe minut), tocmai prin aplicarea principiului sonicităţii. Aplicarea acestei invenţii permite aliaţilor să dobândescă, în primul război mondial, supremaţia în aer asupra puterilor centrale. După scrierile Amiralităţii Britanice, datorită acestei invenţii, primul război mondial s-a scurtat cu circa un an de zile.

La 29 martie 1920, ”The Times” publica: “Vice Mareşalul Sir John Maitland a prezidat sâmbătă o prelegere a domnului Gogu CONSTANTINESCU în Sonicitate (transmiterea puterii prin vibraţii), dată la Politehnică, sub auspiciile unei serii de prelegeri pentru profesori ai Consiliului Ţinutului Londrei. Sir John Maitland a spus că datorită d-lui CONSTANTINESCU şi dispozitivului de tragere pe care l-a inventat, noi am deţinut supremaţia peste germani în aer, aşa cum am făcut-o”.

În 1919 revine în ţară, fiind primit cu simpatie şi ales membru de onoare al Academiei Române. Înfiinţează societatea Sonica şi se reîntoarce în Anglia, unde continuă să realizeze noi invenţii. În 1939 este, din nou, cooptat de amiralitatea engleză, fiind activ până la război, când se retrage, definitiv, la casa sa din Oxen House, unde îşi continuă activităţile de cercetare şi invenţie.

Cea mai importantă descoperire a sa, după primul război mondial, este convertizorul sonic (”Convertorul Gogu Constantinescu”), acesta fiind, de fapt, prima cutie de viteze automată pentru automobile şi locomotive, fără ambreiaj şi roţi dinţate, bazată pe efectul inerţial al maselor în mişcare, invenţie menţionată în peste 200 de publicaţii, la nivel internaţional.

În 1961, la vârsta de 80 de ani, Gogu Constantinescu, vizitează România, la invitaţia prezidiului Academiei Române, fiind impresionat de realizările tehnice postbelice şi caracterizând dezvoltarea economică a României din acea perioadă, ca ”explozivă”. În scurta perioadă de şedere în ţară (8 septembrie- 8 octombrie 1961), i se decernează diploma de Doctor Honoris Causa de către Institutul Politehnic din Bucureşti, fosta Şcoală Naţională de Poduri şi Şosele, unde absolvise studiile universitare.

Pe 8 octombrie 1963, revine în România, participă la o emisiune televizată, şi face o vizită la Comitetul de Stat al Apelor, unde este primit de preşedintele Gheorghe Hossu şi cercetători de vază ai Institului, printre care Prof. Dr. Ing. Dumitru Cioc şi Dr. Ing. Alexandru Măruţă. În această vizită a fost însoţit de Acad. Matei Marinescu, Dr. Ing. Dimitrie Leonida, Dr. Ing. Sorin Dumitrescu şi Dr. Ing. Ion Şte. Basgan.Urmează vizita la Institutul de Studii şi Cercetări Hodrotehnice (ISCH), unde inventatorul Ion Şte. Basgan prezintă una din cele mai spectaculoase invenţii care foloseau teoria sonicităţii, respectiv forajul sonic. Acesta înlocuieşte procedee clasice de foraj cu masă rotativă cu forajul rotativ-percutant.Forajul sonic, inventat între 1930-1934, a avut un rol major în progresul societăţii omeneşti, permiţând, în premieră, transmiterea energiei sonice de la suprafaţă la sapa de forare, prin oscilaţii verticale, săpând, astfel, găuri perfect verticale, fără deviaţii.

La ISCH i s-a prezentat ilustrului vizitator, de către Dr. Ing. Alexandru Dan Măruţă, ultima realizare a institutului, pompa sonică, aceasta funcţionând pe principiul ejecţiei sonice, o altă aplicaţie a teoriei sonicităţii.

Lui Gogu Constantinescu i se atribuie peste 317 brevete de invenţie, patentate în SUA, Danemarca, Elveţia, Austria, Germania, Marea Britanie, Franţa, România, etc., un calcul facil ducând la concluzia că, de la prima sa invenţie (1907) până la trecerea în nefiinţă (1965), a realizat, în medie, un brevet la fiecare 4 luni.

Ca o recunoaştere timpurie a meritelor sale ca om de ştiinţă, ediţia din 16 ianuarie 1926 a revistei The Graphic, îl include între cei 17 mari oameni de ştiinţă ai lumii din perioada 1900 şi 1925, alături de  alţi pionieri pe calea progresului (”Leaders in the March of Progress”), printre care: Albert Einstein, Lord Kelvin, Graham Bell, Thomas Alva Edison, Guglielmo Marconi, Marie Curie.

Pionierii pe calea progresului: de la stânga la dreapta şi de sus în jos: A. Einstein, Lord Kelvin, G. Bell, T. Edison, J. Lister, O. Lodge, G. Constantinescu, G. Marconi, Ch. Parsons, J. J. Thompson, J. Dewar, W. Ramsay, D. Wright, D. Ross, M. Curie, E. Rutherford, J. Larmor.

Dintre realizările de geniu ale lui G. Constantinescu:

  • a promovat la un nivel performant utilizarea betonului armat;
  • a inventat asfaltul;
  • a elaborat teoria sonicităţii, fundamentând teoretic, realizarea, între altele, a forajului sonic;
  • a construit cel mai performant sistem de sincronizare a tragerii la avioanele militare- printre palele elicelor în mişcare;
  • a realizat primul tun sonic;
  • a proiectat şi construit convertorul Gheorghe Constantinescu- prima cutie de viteze automată;
  • a gândit primul hidroglisor, materializat în anii 70, de către ruşi;
  • a demonstrat efectul termic al sonicităţii, prin realizarea primului calorifer sonic;
  • a inventat injectorul de combustibil, devenit, ulterior, injectorul Bosch;
  • a inventat tunul silenţios;
  • a realizat motorul sonic trifazat de avion.

Distincţii:

– membru corespondent (1920), titular (1963) şi de onoare (1965) al Academiei Române;

– membru de onoare al Societăţii Inginerilor Civili din Londra;

– medalia de aur pentru conferinţa A Hundred Years of Development in Mechanical Engineering (1954);

medalia prezidenţială de aur pentru articolul Sonics(1959).

Opera:

  • Elemente din teoriaaplicaţiunilorcimentuluiarmat. Rezervoare de apă.

Conferinţă (1906);

  • Theory of Sonics (London, 1918);
  • Teoriasonicităţii, vol. I (trad. din lb. engleză, 1922);
  • Studiuasuprabetonuluiarmat, Calcululunui arc de 14m deschidere, Sonicitatea – în Bul. Soc. Pol., 1904, 1905;
  • altearticoleîn An. Acad. Rom., Journal of the Royal Society of Arts-Londra (1926);
  • O nouămetodăpentrucalculultransmisiei de putereprinfluide, în St. cerc. mec. apl., XIII, 5, 1061-1072 (1962) etc.

Prin personalitatea şi meritele ştiinţifice incontestabile ale lui George (Gogu) Constantinescu, Craiova aşează României în rândul ţărilor care au furnizat omenirii genii ale progresului.

MIHAELA PÎRVU

Surse: Prof. Dr. Ioan Pop, Gogu Constantinescu

Conf. Univ. Dr. Gabriel I. NĂSTASE, George (Gogu) Costantinescu, creatorul ştiineţi sonicităţii, în ”Orizont Cultural XXI”, anul I, nr. 2, martie 2012

Wikipedia

Site-ul Bibliotecii Judeţene Aman – Mari personalităţi doljene

1 COMENTARIU

  1. Gogu Constantinescu a fost elev al Școlii ”Obedeanu”, școală care ”moare” sub oblăduirea Primăriei. Aceeași primărie care pretinde că sprijină cultura. Noi am scris juriului să nu acorde titlul de Capitală Europeană a Culturii unui oraș care își distruge cultura.

Comments are closed.