Teoretic, tricolorii trebuiau să joace fotbal în preliminariile europene pentru CM 2018. Practic, au dus o luptă în Asia Centrală cu nişte flăcăi desprinşi parcă din hoarda mongolă a lui Ginghis Han, pe o suprafaţă de teren ciudată şi la centrul cu un lusitan care probabil s-a alimentat temeinic din resursele naturale ale Kazahstanului. Deşi au avut ocazii de a câştiga, tricolorii puteau scoate mai mult de un punct doar cu noroc. Bătălia a avut şi un preludiu elocvent, chiar înainte de meci jucătorii noştri fiind jefuiţi în hotelul din Astana.
Românii au încercat să joace fotbal în prima repriză şi au avut patru ocazii bune la şuturile din careu ale lui Bogdan Stancu şi cele de „afară” ale lui Răzvan Marin şi Stanciu. Pe lângă acestea, trebuiau să primească două penalty-uri clare, dar portughezul dubios de pasiv nu a fost impresionat de intrările criminale la Dragoş Grigore şi Chipciu. Pe terenurile unde gazdele sunt protejate se spune că primeşti penalty doar dacă-ţi rupe piciorul, dar, la Astana, Chipciu şi Grigore au fost scoşi pe targă şi Sousa tot n-a reacţionat. Aşezaţi într-un sistem 5-3-2, ca pe timpuri, asiaticii au etalat şi un fotbal desprins din vremuri de mult apuse. Neavând mijloace fotbalistice, gazdele au jucat dur, cu cotul sus la fiecare duel, abordare îngăduită de arbitru, iar românii s-au cam intimidat după ce doi colegi au ieşit vătămaţi până la pauză. Tricolorii au evitat contactele în repriza a doua, acceptând posesia asiaticilor, care nu ştiau însă ce să facă atunci când ajungeau cu mingea la marginea careului, singura lor ocazie venind din piciorul lui Toşca, aflat aproape de autogol.
Până şi cel mai puternic jucător român, Săpunaru, a fost aproape să nu termine jocul, şifonat serios în câteva dueluri aspre de luptătorii kazahi. Stanciu a refuzat jocul şi a pasat doar în spate, Adi Popa a fost bezmetic în stânga, cei doi mijlocaşi centrali s-au lipit parcă de fundaşi, iar Stancu a rămas izolat în avanposturi. Nici Daum nu şi-a ajutat echipa, băgându-l pe rudimentarul Enache, în detrimentul unui jucător mai ofensiv şi mai creativ, în timp ce Toşca a trecut în jumătatea adversă doar forţat de împrejurări, el nemaijucând de ceva timp fundaş stânga. Din păcate, tocmai Enache a avut şansa de a duce victoria, pe final, la o fază creată excelent de Stancu şi la care nu trebuia decât să împingă mingea în poartă de la un metru, dar a alunecat pe sintetic şi în propria neputinţă. Românii terminaseră însă raţia de goluri la Erevan, unde le-a intrat şi ce nu trebuia.
Dacă înainte de meci am crezut că nu există scuză pentru ratarea victoriei, după ce s-a văzut la Astana nu putem decât să fim şocaţi cum a putut UEFA să includă Kazahstanul în competiţiile pe care le organizează. Când ne referim însă la un for în care suspiciunile şi chiar cazurile de corupţie predomină, ne aşteptăm ca în anii următori să jucăm şi cu state cu potenţial economic din Orientul Îndepărtat sau de pe Lună, având adversari echipaţi cu scuturi, care ne aşteaptă cu barda ridicată.
Kazahstan – România 0-0
„Astana Arena”, spectatori: 10.000.
Kazahstan: Pokatilov 6 – Besebekov 6, Akhmetov 6, Maliy 6, Logvinenko 6, Shomko 6 – Muzhikov 6, Smakov 6, Kuat 6 (Tagybergen 86) 6 – Bayzhanov 6 (Nurgaliyev 66) 6, Khizhnichenko 6 (Murtazayev 82) 6. Selecţioner: Talgat Baysufinov.
România: Tătăruşanu 6 – Benzar 6, Săpunaru 7, Grigore 7 (Moţi 26) 7, Toşca 5 – Hoban 6 – Chipciu 6 (Enache 46) 5, R. Marin 7, N. Stanciu 6, A. Popa 6 (Fl. Andone 84) – B. Stancu 7. Selecţioner: Christoph Daum.
Arbitru: De Sousa (Portugalia) 3.
