Legătura dintre şeful ANRE, Dumitru CHIRIŢĂ, şi legislaţia (secundară) care a favorizat importatorii de gaze în detrimentul producătorilor autohtoni din domeniu

0
446

Schimbările negative în sectorul energetic în anul 2019 sunt efecte ale controversatei OUG 114/2018. Pe partea de gaze, OUG 114 prevedea plafonarea la 68 lei/MWh a prețului pentru gazele livrate de producători în regim reglementat, până în februarie 2022. Plafonarea pentru consumatorii aflați în regim reglementat a condus la creșterea prețurilor pe piața liberă. Astfel, consumatorii industriali au ajuns să plătească facturi la gaze mai mari. Mai mult, în condițiile în care prețurile de pe piețele internaționale sunt mai mici, cresc și importurile. Așa a ajuns România să importe foarte mult chiar pe timp de vară, când, în mod obișnuit, acestea tindeau spre zero.

Aceeași OUG 114 prevedea și pe partea de energie electrică reglementarea prețurilor la consumatorii casnici. Efectele sunt asemănătoare celor de pe piața gazelor. Prețul energiei furnizate consumatorilor casnici vor rămâne la același nivel, însă s-au scumpit cele livrate industriei, fiind cele mai mari din regiune. Recent, pe piaţa spot, prețul energiei a ajuns la un record istoric de 750 lei/MWh. Mai departe, la fel ca în cazul gazelor, vor fi efecte în lanț, până la scumpirea oricărui produs sau serviciu, în întreaga economie. De asemenea, fapt fără precedent, România a devenit importator net de energie. În ultimele trei luni, au fost doar câteva zile în care România a fost exportator net.

Toate acestea nu se puteau realiza fără complicitatea ANRE, condusă de Dumitru CHIRIŢĂ. ANRE nu a făcut OUG 114, dar a redactat Normele de aplicare.

Normele de aplicare a OUG 114 şi alte reglementări secundare realizate de ANRE sub conducerea lui CHIRIŢĂ au stabilit care este cantitatea din producţia internă care se va introduce în depozite în anul 2019, a stabilit care este cantitatea din producţia internă care se duce la populaţie şi preţurile la care sunt obligaţi producătorii să vândă. Astfel, s-a pus pe tavă importatorilor care este deficitul de gaze pe piaţă din România (gazele din producţia internă nemaiputând să acopere întreg consumul de gaze din lunile de vară şi astfel forţându-se importul).

Stabilindu-se un preţ plafonat pentru gazele care ajung la populaţie de 68 lei/MWh, adică pentru o parte din gazele produse în România, a crescut preţul pentru restul gazelor, furnizorii având tendinţa de a-şi menţine câştigurile. Această tendinţă de creştere a preţului pe piaţa din România şi falsa creştere a cererii de gaze prin acţiuni administrative a determinat ca, în România, gazele importate să fie vândute mult mai scump decât gazele de pe pieţele din jurul României şi bineînţeles mult mai scump decât în situaţia în care nu ar fi existat OUG114/2018.

Obligaţia cotelor de înmagazinare stabilită de ANRE

O altă aberaţie a lui CHIRIŢĂ, care a costat, la propriu, consumatorul român în 2019, şi îl costă şi în 2020 şi poate chiar şi în următorii ani, este abordarea ANRE privind obligaţia înmagazinării unor cantităţi mari de gaze în 2019.

Această abordare a determinat atât direcţionarea producţiei interne de gaze, prin Ordin al ANRE, către depozite. S-a creat astfel o falsă creştere a cererii de gaze, care a generat o majorare artificială a preţului pe piaţa de gaze din România, cât şi o supra cantitate stocată în vara lui 2019, la preţuri mari, dar şi preţuri extrem de mari la consumatorul final şi mai ales la populaţie în anul 2020, datorită invocării necesităţii plăţii cantităţilor mari de gaze injectate anul anterior.

ANRE a publicat obligația de înmagazinare a gazelor naturale în anul 2020. Nivelul stocului de gaze naturale a fost stabilit astfel încât să fie echivalent cu cel puţin 25% din consumul total de gaze naturale înregistrat în ciclul de extracţie anterior (perioada 1 octombrie – 31 martie). Obligația impusă de CHIRIŢĂ nu ține seama de iarna caldă 2019/2020.

S-a ajuns în situaţia ca furnizorii să achiziționeze gaze ieftine din import, pentru a le introduce în depozite în vederea „amestecării” cu cele existente în depozite, deosebit de scumpe (preț mare de achiziție în 2019, la care se adaugă tarifele a două cicluri de înmagazinare). Se ajunge astfel ca aceste gaze să fie vândute la prețurile care se preconizează a fi în iarna 2020/2021.

Această situație va avea un impact important în creșterea prețului gazelor naturale la consumatorul final, populația urmând să fie cea mai afectată în iarna 2020/2021. Să-i mulţumim lui CHIRIŢĂ!

Liberalizarea întârziată a pieţei de gaze, tot opera lui CHIRIŢĂ

Piaţa de gaze naturale trebuia liberalizată încă din anul 2018. Furnizorii reglementaţii, în special EON şi ENGIE, simţind că această abordare poate fi păguboasă pentru ei, nemaifiind un ANRE care să le favorizeze, prin Ordine de stabilire a preţului, dar şi de manipulare a pieţei (vezi obligaţia ca producţia internă să fie vândută către populaţie), au solicitat – şi ANRE a iniţiat – mai multe acţiuni de informare privind consecinţele liberalizării pieţei de gaze, fapt care a determinat amânarea acesteia până în 2021, prin modificarea legii 123/2012.

Amânarea liberalizării pieţei de gaze a determinat pierderi pentru producătorii de gaze în detrimentul furnizorilor de gaze – EON si ENGIE.

Modificarea OUG 33/2007 (legea 26/2020), inclusiv prevederea prin care activitatea ANRE nu poate fi îngrădită de nicio altă autoritate

Ca să se asigure că nu i se poate imputa nimic, DUMITRU CHIRIŢĂ a gândit modificarea legii privind organizarea şi funcţionarea ANRE.

Potrivit Legii26/2020, sunt abrogate punctele 3 și 4 de la art. 4, alin. 14, litera c) din OUG 33/2007. Aceste puncte prevedeau că membrii Comitetului de reglementare vor rămâne fără funcții în următoarele situații:

  • Pentru exercitarea funcției cu gravă neglijență care are ca urmare perturbarea semnificativă a sectoarelorși/sau piețelor de energie electrică, termică sau a gazelor naturale;
  • Pentru încălcarea gravă sau îndeplinirea cu rea-credință a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.

O altă prevedere controversată din lege se referă la posibilitatea ca președintele ANRE să aprobe cheltuielile de capital, prin ordin, indiferent de valoarea lor. „Prin derogare de la prevederile Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, cheltuielile de capital ale ANRE sunt aprobate prin ordin al președintelui ANRE, indiferent de valoarea lor”, prevede legea.

Practic, președintele ANRE va putea decide singur destinația banilor, în condițiile în care instituția a început să fie alimentată cu sume importante din taxa de 2% pe cifra de afaceri a companiilor din energie.

O altă gafă marca CHIRIŢĂ – proiectul de stopare a producţiei româneşti de gaze şi favorizarea importurilor, prin absurda tendinţă de îngrădire a livrării de gaze din câmpurile de producţie care au un conţinut sub 85% metan.

O altă gafă monumentală a ANRE, patronată de CHIRIŢĂ, a fost realizarea și punerea în dezbatere a unui Proiect de Ordin de modificare a Regulamentului de măsurare a gazelor tranzacționate nr. 62/2008, prin care dorește să schimbe doar o cifră. Cantitatea minimă de metan pe care trebuie să o conțină gazele naturale livrate să fie de 85% și nu de 70%, cât este în prezent.

Începând cu anul 2008 comercializarea gazelor naturale în România se face în unități de energie  kWh ceea ce face obligatoriu determinarea continuă a compoziției și corectarea energiei conținute în funcție de componenții existenți în gaze. Având în vedere că în România și Europa gazele sunt cu precădere utilizate în procese de combustie, parametrii importanți sunt cantitatea de energie conținută de gazele naturale și densitatea relativă a acestora și mai puțin important este procentul de metan, etan, propan și butan.

Cantitatea de metan devine importantă însă în procesele de chimizare, unde o compoziție mare de metan crește considerabil productivitatea în industria chimică.

Regulamentul de măsurare a cantităților de gaze naturale tranzacționate în România a fost realizat în anul 2008 și ulterior s-au semnalat nenumărate elemente care trebuie îmbunătățite pentru a a sigura o măsurare corectă a gazelor în vederea tranzacționării lor. În cei 12 ani de aplicare a acestui Regulament, dar mai ales în ultimii ani au existat multe propuneri de modificare și îmbunătățire înaintate către ANRE de participanții la piața de gaze. Multe propuneri au rămas însă nediscutate, deși aveau ca și obiect realizarea unei măsurători corecte a debitelor/energiei gazelor care se comercializează și furnizarea unor gaze de calitate. De exemplu: corelarea valorii punctului de rouă, al vaporilor de apă cu valoarea prevăzută în standardul național românesc SR  3317/2015; optimizarea valorii limite a punctului de rouă al vaporilor de apă pentru reducerea cheltuielilor de operare a producătorilor de gaze din România; dublul standard pentru punctul de rouă al hidrocarburilor; armonizarea limitelor parametrilor proprietății gazelor cu cele incluse în setul de bune practici ale operatorilor europeni CBP 2005-001/01.

În timp ce elementele semnalate din acest Regulament de măsurare nu se discută, apare o solicitare din partea reprezentanților industriei de gaze maghiare și imediat apare un Proiect de Ordin care modifică o singură cifră, anume concentrația de metan în gazele livrate (tranzacționate) pe teritoriul României sau din România către țări din UE (Ungaria sau Bulgaria) și stabilește fără argumente tehnice sau economice ca acest procent să fie cel puțin 85% metan.

Aceasta în contextul în care standardele maghiare privind calitatea gazelor în Ungaria MSZ ISO 13686 – 2013 și  MSZ 1648 – 2016 nu se prevede o valoare limită pentru conținutul de metan.

În nota de fundamentare a ANRE privind susținerea acestei modificări nu se face referire la impactul economic și bilanțier al acestui act normativ. În România există zăcăminte care nu îndeplinesc în mod continuu această cerință de a avea în permanență gaze cu un conținut de metan peste 85%, cerință care de altfel nici nu este o condiție sau recomandare în standardele europene (vezi EN 16726 sau EASEE CBP 2005), astfel aceste zăcăminte ar trebui închise sau limitate în livrările de gaze atunci când nivelul metanului este sub 85%. Aceasta înseamnă pierderi economice și scăderea producției de gaze a României, cu creșterea importurilor care în ultima perioadă au fost cu prioritate din Ungaria.

Considerentele de subminare a producţiei Româneşti de gaze prin acest Ordin avea următoarele consecinţe pozitive la nivelul Ungariei:

  • Creştea producția internă de gaze din țara vecină, unde sunt zăcăminte care produc gaze cu 55% metan și care amestecate cu gaze cu un procent  de 85% metan ar ajunge la limita cerută.
  • creștea și securiza productivitatea în industria petrochimică din țara vecină.
  • creștea importul de gaze în România.

Toate aceste activităţi scot din nou în evidență modul sfidător și neprofesionist al procedurilor de lucru din ANRE, impuse de Dumitru CHIRIŢĂ, proceduri care neglijează, prin proiectul propus, impactul asupra producătorilor și al consumatorilor de gaze din România.

Legătura dintre şeful ANRE, Dumitru CHIRIŢĂ, şi legislaţia (secundară) care a favorizat importatorii de gaze în detrimentul producătorilor autohtoni din domeniu