La plecarea lui Constantin Gheorghiu

0
128
Constantin Gheorghiu

Unul dintre cei mai devotați oameni de teatru din istoria ultimei jumătăți de veac a Naționalului craiovean, Constantin Gheorghiu, a încetat din viață, ieri, 10 septembrie, la vârsta de 86 de ani, împliniți pe 10 mai. Atâta cât a trăit era considerat arhiva vie a unui teatru prodigios, cu o istorie de peste 160 de ani, căreia i-a închinat o importantă parte din viață. A absolvit Conservatorul „Cornetti” (1949-1953), la clasa actorilor Romulus Comăneanu și Ovidiu Rocoș, dar s-a ilustrat anterior ca profesionist al radioului public.

A organizat Muzeul Teatrului Național, în care a adunat documente rare, schițe de decor, costume, începând cu primele manifestări ale teatrului în Craiova, cunoscute ca atare de la 1837. Poate cea mai importantă descoperire făcută de acest neobosit cercetător al istorie cultural a Craiovei a fost actul de naștere ale teatrului, aflat în Biblioteca Academiei Române. Documentul se află consemnat în ziarul „Vestitorul Românesc”, din 18 iulie 1850. Spirit viu, alternând formula ironiei cu cea a protocolului desăvârșit, Constantin Gheorghiu a trăit pasiunea teatrului, peste 45 de ani, alături de mari artiști ai Craiovei și ai României, cărora le-a dedicat pagini de neuitat în cărțile scrise împreună cu Al. Firescu. S-a bucurat de prietenia și prețuirea unor Victor Eftimiu, Ion Zamfirescu, Ioan Massoff, Valentin Silvestru, Ion D. Sîrbu, George Franga.

În coautorat cu Alexandru Firescu, secretar literar al teatrului, a publicat volumele „666 de actori craioveni. File de arhivă sentimentală” (Editura „Scrisul Românesc”, 1993), „Istoria Teatrului Național din Craiova 1850-2000” (Ed. „Aius”, 2000), „Craiova, mon amour” („Scrisul Românesc” Fundația-Editura, 2009), „Vasile Cosma – un actor sub zodia Shakespeare”, „Zilele Caragiale – două decenii de exegeză literară și scenică”, „Lumini din culise” (Ed. „Aius”, 2003).

A fost si Societar al TNC si membru al Asociației Internaționale a Criticii de Teatru. Pentru meritele sale culturale a fost distins cu premiul „Ion D Sîrbu” al revistei „Mozaicul”, cu premiul special și Diploma de Teatru ACIN. Alături de Al. Firescu a primit Premiul pentru întreaga activitate (critică şi istorie teatrală) acordat de UNITER în 2004.

A evocat figuri legendare ale orașului, nu doar din mediul cultural, și a fost unul dintre ultimii domni cu ștaif care știu să prețuiască manierele elegante și comportamentul aristocrat: totdeauna la costum, cu distincția și naturalețea celui obișnuit să evolueze într-o lume a spiritului neîngrădit. Tolba amintirilor sale era inepuizabilă. Acum, la plecare, nu ne rămâne decât să ne reamintim de rara sa distincție, ca și de calitățile care l-au făcut un slujitor model al Thaliei.

Dumnezeu să-l odihnească pe Constantin „Nick” Gheorghiu!

Teatrul Naţional „Marin Sorescu”