O secetă istorică a lovit Europa

Dunărea e dezolantă şi la Budapesta, se pot zări stâlpii podului Margareta şi la Calafat la Podul Prieteniei, căruia i se văd picioarele, în această vară. Unde era apă, în albia fluviului, acum se văd bancuri de nisip, transformate în triste plaje improvizate. Ani calici, în precipitaţii, au fost mereu, dar Dunărea s-a dovedit întotdeauna un fluviu cu albia lui relativ stabilă. Au existat inundaţii, secetă, dar nu există precedent pentru ceea ce avem acum. La Budapesta, Ungaromet, serviciul naţional de meteorologie, susţine că luna iunie a fost cea mai călduroasă înregistrată vreodată, iar luna iulie este a 10-a cea mai călduroasă lună, potrivit hărţilor. Debitul Dunării se datorează lungimii sale enorme -2870 km- al doilea cel mai lung fluviu, ce traversează 10 ţări. Când nu plouă într-o ţară plouă în alta sau completează zăpada din Alpi. Seceta de pe Dunăre, nu numai că a redus o parte din albia râului, dar a exacerbat dependenţa energetică de o resursă în dificultate: apa, necesară pentru răcirea reactoarelor nucleare, nevoite să-şi reducă activitatea la minim. Navele de croazieră au fost nevoite să-şi modifice cursul, cu impact asupra sectorului turistic. Rinul principala cale navigabilă a centrului economic al Europei, are debitul la cel mai scăzut nivel din ultimul secol şi jumătate. Conform datelor oficiale din 7 august nivelul apelor sale în Dusseldorf a fost de doar 14 cm. Navele navighează pe jumătate încărcate ceea ce duce la creşterea costurilor de transport. Reducerea debitului râurilor europene afectează bineînţeles toate sectoarele cheie ale economiei: energia hidro şi nucleară, transportul fluvial de mărfuri, cereale în principal, aprovizionarea cu combustibil ş.a.m.d.. Câmpurile sunt aride şi prematur ofilite. Floarea-soarelui nu mai urmează soarele, se usucă prematur, frunzele nu mai au turgescenţă, şi capitulele sunt aplecate spre pământ. Porumbul aşişderea. În ultimele zile a plouat în Germania. Veste bună. Sezoanele secetoase au devenit un element constant al agriculturii europene, epuizând fondurile de ajutor destinate unor dezastre unice, nu unei crize care revine în fiecare an. Sezoanele secetoase sunt tot mai frecvente în Europa, încât ajutoarele au devenit şi ele o rutină: pachete naţionale de salvare, completate cu fonduri UE. Dacă se acoperă parţial ceea ce fermierii pierd, supravieţuirea nu este garantată. Fiecare salvare este improvizată. Comisia Europeană spune mereu că nu-şi poate permite un fond permanent, în timp ce majoritatea guvernelor din zonele UE, lovite de secetă, doresc ca recoltele compromise să fie incluse ca factor declanşator standard. Hărţile UE ale secetei arată că cele mai grave fenomene afectează centrul continentului. Polonia, Cehia, Slovacia, Bulgaria, România, Croaţia doresc ajutorul să acopere daunele provocate de intemperii.