Reportaj Mediafax: Povestea episcopului care duce cuvântul lui Dumnezeu românilor de dincolo de Cercul Polar

0
90

Episcopul Macarie al Europei de Nord a aniversat recent 11 ani de la instalarea sa ca episcop al românilor din Europa de Nord, perioadă în care s-a îngrijit de sufletele românilor din Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, dar şi a celor care trăiesc dincolo de Cercul Polar.

PS Macarie Drăgoi a povestit corespondentului MEDIAFAX că, înainte de alegerea sa în slujirea de episcop al Europei de Nord, ştia amănunte despre românii din Scandinavia şi despre faptul că existau parohii româneşti in Suedia. El a fost primul episcop al nou înfiinţatei Episcopii care nu avea încă sediu la Stockholm, în capitala Suediei, ci îşi aştepta un episcop ”în jertfelnica, inedita şi greaua misiune din diaspora Ortodoxiei boreale”.

„În perioada anterioară alegerii mele ca episcop al Europei de Nord îmi îndeplineam îndatoririle duhovniceşti de eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca şi duhovnic al elevilor Seminarului Teologic. Era o perioadă intensă, în care, pe lângă responsabilităţile ce ţineau de buna rânduire a slujbelor Catedralei şi de ghidarea tinerilor seminarişti, aveam şansa de a colabora îndeaproape cu câţiva oameni deosebiţi ai lui Dumnezeu, dintre care, desigur, se distinge marea personalitate a vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania al Clujului căruia i-am fost secretar de cabinet. Ştiam, desigur, despre diaspora română din ţinuturile boreale. Începuseră, deja, inclusiv din locurile mele natale năsăudene să plece români către Europa de Nord, un trend care s-a menţinut până astăzi. De asemenea, cunoşteam starea puţinelor parohii româneşti din Suedia, conştient fiind ca trebuia sa întemeiez primele parohii în Danemarca şi Norvegia. Prin urmare, nu am fost atât de luat prin surprindere de ceea ce am găsit la faţa locului. Primul sediu al Episcopiei a fost într-o casă mică de vacanţă, la 70 km distanţă de Stockholm, a unui generos român din capitala Suediei, iar primul Paraclis Episcopal l-am amenajat în anexa casei”, spune înaltul prelat ortodox.

Acesta recunoaşte că, în cei 11 ani de când păstoreşte sufletele credincioşilor români din nordul Europei, nici vremea, nici distanţele nu au fost cea mai grea povară, ci străinătatea.

„Îmi iubesc ţara, locurile natale, iubesc mănăstirile şi bisericile noastre de acasă. Astfel că resimt acut, în Scandinavia, <exilul>, mai ales că există o răceală nu atât a vremii, cât mai ales a oamenilor, a societăţii, care este puternic secularizată şi puternic depărtată de valorile creştine tradiţionale. Iar românii de aici trăiesc şi muncesc în această societate şi, inevitabil, se află sub o presiune a asimilării. Altfel spus, România este încă un loc prielnic şi binecuvântat pentru a duce o viaţă creştină deplină, deşi şi aici încep să se schimbe lucrurile cu iuţime. Scandinavia, în schimb, este un loc de încercare pentru cine vrea să trăiască deplin creştinismul – or noi la aceasta suntem chemaţi, la o trăire integrală a vieţii în Hristos”, adaugă episcopul Macarie.

Ca „episcop pelerin”, cum se autocaracterizează, acesta a căutat, pe cât a fost posibil, să meargă în toate locurile unde sunt români, astfel încât a ajuns la co-naţionali care trăiesc în Norvegia, dincolo de Cercul Polar, la cei din Insulele Feroe, precum şi în Arhipelagul Svalbard şi în Groenlanda.

„În multe din astfel de locuri îndepărtate sunt comunităţi restrânse de români, de zeci sau sute de persoane cel mult. Din acest motiv, precum şi din cauza distanţelor mari faţă de celelalte parohii româneşti, aceste mici comunităţi erau lipsite de bucuria sărbătorilor şi a binecuvântării de a avea un preot. Aşadar, unul din obiectivele misiunii noastre a fost de a întemeia comunităţi euharistice în aceste locuri, ca aceşti oameni să se poată întări, primeni şi înnoi sufleteşte, ca şi părinţii şi strămoşii lor. Să se poată spovedi şi împărtăşi, să aibă, într-un cuvânt, preotul lor. Şi nu-i lucru uşor, pentru că majoritatea preoţilor români din diaspora nu-şi pot susţine familia din ajutorul dat de comunitate, ci sunt nevoiţi să muncească. A trimite un preot în astfel de comunităţi mici înseamnă, pe lângă căutarea unui loc pentru slujbele bisericeşti, şi un loc de închiriat în care să locuiască el şi familia sa, alteori sunt nevoiţi să trăiască departe de familiile lor, ceea ce este foarte greu, după cum vă puteţi da seama. Am avut recent o astfel de experienţă în Insulele Feroe, şi dau slavă lui Dumnezeu că, în cele din urmă, toate s-au aşezat astfel încât românii de acolo au acum preotul lor”, explică PS Macarie.

Episcopia Europei de Nord are 18 parohii în Danemarca, 27 de parohii, misiuni şi filii în Suedia, 14 parohii, misiuni şi filii în Norvegia, la care se adaugă alte câteva parohii şi misiuni în Finlanda, Groenlanda, Arhipelagul Svalbard, Insulele Gotland şi Bornholm şi Insulele Feroe.(Reportaj și foto Mediafax)