Slavă Domnului, Primăria Craiovei a rămas „neeliberată”, deşi doamna Emilia Neagu Florentina, oferta Alianţei Dreapta Unită (USR, Forţa Dreptei, PMP) pentru funcţia de primar, îşi propusese să o „elibereze de Olguţa”. Fiică de nădejde a Cracalului, de unde a poposit în Craiova, se spovedea domnia sa pe pagina de socializare, în urmă cu vreo 30 de ani, pentru a urma Facultatea de Drept, animată de respectul cuvântului dat, dar şi faţă de oameni –moştenire genetică de la bunicul său- respectul faţă de lege şi ce o mai fii, doamna Emilia Neagu a avut o campanie electorală vie, în tentativa proptirii la Primărie, rostogolind prin postări băloase, în spaţiul public, vorbe contondente, sulfuroase, mari, nu chiar cât dealul Bucovăţ, dar oricum recitate cu intonaţie, aplomb şi bunăvoinţă, prin diverse locuri publice. Acum, într-o campanie electorală –ştim asta- se spun multe, vrute şi nevrute, dar doamna Emilia Neagu, un mic atlet imobiliar, uşor deocheat a cam bătut câmpii, lăsând impresia că habar nu are de Codul Administrativ în vigoare, care clarifică, dacă îl citeşti şi îl înţelegi, ce poate şi ce nu poate face un primar, care nu e buricul pământului într-un mare municipiu cum e Craiova. Filtru pentru demersurile sale e Consiliul Local Municipal şi când îi este ostil sau la limită lucrurile nu sunt prea simpatice. A deplâns patetic multe doamna Emilia Neagu, ca de pildă faptul, că în opinia ei Craiova e un oraş nesigur, fireşte o prostie rotundă, ca o lună rece, dar nu singura, aşa că să lăsăm bâzâitul ăsta de muscă la perdea fără niciun comentariu. Are timp ca absolventă, de ceea ce a zis că a terminat, să afle despre sistemul integrat de ordine publică, şi mai ales despre poliţie, jandarmerie, poliţie locală şi alte structuri care veghează la siguranţa cetăţeanului, chiar în cartiere altă dată rău famate. Încărcate de emoţie au fost efuziunile culturale, adică viziunea sa propagandistică despre actul de cultură, confundând pesemne Craiova cu… Caracalul. Că în opinia domniei sale există o administraţie locală „de dreapta”, la care jinduieşte, de asemenea, nu se cuvine vreun comentariu adiacent. Când îţi lipseşte vocaţia îţi inventezi o misiune. Turmentată de atâta zel administrativ, după ce a basculat două remorci de resturi menajele în perimetrul unui cimitir din Craiova, implicându-se ca atlet imobiliar în nişte tranzacţii mai mult decât discutabile, n-a fost prea clar ce e în stare să facă şi greu de aflat în ce constă performanţa specifică. În fine, cu numai 12,35% din sufragii, atât a obţinut, venind pe locul trei după Marian Vasile, oferta AUR, doamna Emilia Neagu va putea cel mult –maximă recompensă- accede în Consiliul Local Municipal, atât de drag domniei sale. Vestea proastă este alta: chiar e aşteptată. Evident, dintr-un nemăsurat respect. Ca să nu mai lungesc textul, acum n-a reuşit „eliberarea” primăriei Craiova, dar perseverentă cum se prezintă, poate încerca peste 4 ani. Pentru moment angajaţii Primăriei au scăpat de… paloşul lui Greuceanu. Cu Olguţa Vasilescu nu se regăseşte în aceeaşi frază şi putea realiza acest lucru, de mai multă vreme. Preluând o expresie din folclorul peluzei de odinioară, unde mustea umorul de bună calitate, o consolare de circumstanţă merită livrată: „nu-i nimic, nu-i nimic / încercaţi la loz în plic”.
