Invitat la emisiunea „Hai, live”, găzduită de Robert Turcescu şi Dan Andronic, Victor Ponta –candidat la alegerile prezidenţiale- a fost întrebat între altele şi despre „care fapte” i-au permis să primească cetăţenia sârbă în 2014, pe când era premier. N-a invocat, de la început, simpatia specială pentru sârbi în general, pentru Lepa Brena, care încă mai concertează şi mai ridică şi „piciorul”, la a cărei nuntă, cu marele tenismen Boba Jivojinovic, la 7 decembrie 1991, la hotelul Intercontinental din Belgrad, unul dintre naşi a fost Ion Ţiriac, şi nici pentru marii baschetbalişti din NBA, Nikola Jokic (Denver Nuggets), Bogdan Bogdanovic (Los Angeles Clippers), Nikola Jovic (Miami Heat), Nikola Topic (Oklahoma City Thunder), în virtutea dragostei lui pentru acest sport. A făcut în schimb o destăinuire insolită şi amuţitoare, păstrată sub tăcere. În timpul grozavelor inundaţii din 2014, din Serbia, a dat ordin „peste structurile româneşti” să se deschidă o vană de la Porţile de Fier şi în felul acesta nu s-a mai inundat Belgradul. În schimb au avut loc inundaţii pe la Cetate, în aval de Porţile de Fier, şi în alte localităţi dunărene, oamenii au fost relocaţi temporar şi ulterior despăgubiţi. „Cred că pe Dinescu l-am inundat atunci şi de aia şi acum nu mă cheamă să învârt şi eu un ciolan, că el e întotdeauna cu ciolanul”. Cetăţenia sârbă a lui Victor Ponta e una onorifică, validată însă de Parlamentul de la Belgrad şi o vreme s-a vorbit despre faptul că l-ar consilia pe preşedintele Alexander Vucic. Undeva, pe parcursul confesiunilor sale, pe care le va insera într-o carte de memorii, Ponta spunea aşa: „Băi, e Belgradul! E Belgradul unde Iancu de Hunedoara l-a bătut pe Mohamed Cuceritorul. Cum să zic, da mă, inundaţi Belgradul ca să salvăm Cetatea lui Dinescu. Crama lui Dinescu. Las’ că s-a refăcut crama. Cam aşa a fost”. Logica lui Victor Ponta n-a fost niciodată infailibilă. Şi nici de invidiat. În capul lui multe lucruri se amestecă de-a valma, încât până şi bunele intenţii dau rezultate proaste. Un astfel de gest temerar, din cale afară de riscant, face acum obiectul unei controverse, aflându-ne şi în campanie electorală. Dacă admitem că era ameninţat Belgradul, cu inundarea, nu putem scoate din discuţie pericolul fără margini pentru teritoriul românesc, după ce cu numai 8 ani în urmă, în 2006, Rastul vechi fusese acoperit de apele Dunării, strămutat aşa cum bine se ştie. „Îmi place Belgradul şi îmi place Serbia foarte tare”, a mai narat Victor Ponta, înduioşat de dârzenia sârbilor şi de buna vecinătate. Şi poate că nu e singurul. Mă gândesc în special la mehedinţeni şi bănăţeni, care pe vremea cealaltă puteau trece peste Dunăre pentru tot felul de cumpărături, având asupra lor doar buletinul de identitate. Pe de altă parte, doar Dunărea ştie cu precizie câţi sunt cei care pe vremea aceea au îndrăznit să o treacă clandestin pentru a ajunge în ex-Iugoslavia, de unde să plece în Occident sau Australia. Şi fiindcă Ponta face şi o trimitere sentimentală la istorie, omiţând din păcate ce a spus Tito, la 24 august 1968 liderului comunist de la Bucureşti, cu care a avut o întâlnire secretă la Vârşeţ, încât acesta s-a întors la Bucureşti cu buzele umflate, să reamintim noi. Sârbii aveau şi ei la rândul lor ameninţări de revendicări de teritoriu din partea Italiei şi Albaniei. Tito l-a refuzat fără mare delicateţe pe liderul de la Bucureşti, care pomenise de o posibilă retragere a forţelor armate române, pe teritoriul iugoslav, în cazul unei invazii sovietice, încât s-a întors cu buzele umflate. Istoricii spun că l-ar fi prevenit totuşi „cu toată sinceritatea”, fără a-i da explicaţii despre sursa informaţiei: „Ai grijă de tine, de siguranţa ta, chiar şi la Bucureşti”. În Decembrie ’89, Belgradul a difuzat tot felul de informaţii, deloc conforme cu realitatea, cum s-a dovedit ulterior, dar asta e o altă poveste. Tito decedase demult, este adevărat. Să lăsăm istoria, fie ea și recentă. Patriotismul ”savuros” al lui Victor Ponta, clamat de el însuși, e un glonț tras în picior, cum rar s-a văzut. Tot ce a făcut de-a lungul anilor în politică e floare la ureche. Pe lângă inundarea unor comune riverane Dunării despre care a povestit. În lumea celor seduși de Victor Ponta s-ar putea face lumină. Mierea de viespe nu e comestibilă.
