Alb-albaştrii sub lupă – analiza evoluţiilor din meciul cu Viitorul

0
160

Pigliacelli – Omul meciului. I-a priit protestul galeriei, l-a făcut să se concentreze, să nu mai trateze cu superficialitate meciurile, aşa cum s-a întâmplat anul trecut. Mai în glumă mai în serios, le-ar prinde bine şi altor jucători o astfel de motivare. Nu avea ce să facă la golul primit, mingea a fost grea, a trecut şi printre picioarele lui Mateiu. A avut cel puţin 4 intervenţii excelente, plus obişnuitul joc de picior impecabil, cu el începe construcţia. „Al lor  mai avea puţin şi juca atacant, iar portarul nostru nu a ieşit pe o centrare” dixit Hagi la final.  A avut şi noroc, când Rivaldinho a trimis în bară sau când nu brazilianul nu i-a pasat lui Chiţu, care avea poarta goală la dispoziţie.

Martic – Meci destul de bun pe ambele faze, chiar dacă au mai existat şi unele nesincronizări cu Ivan şi unele ezitări pe marcajul avansat. A centrat bine uneori, inclusiv pentru lovitura de cap a lui Mihăilă, la prima ocazie, dar a şi dat cu „varza” în bălării de câteva ori, în repriza secundă, deşi intrase Koljic, care aştepta mingi în careu.

Acka – Aproape că nu există meci în care să nu gafeze. Cu Mediaş a făcut penalty, acum i-a înlesnit ocazia lui Rivaldinho. E de neînţeles de ce a ales să încerce să respingă cu călcâiul, când trebuia să aleagă varianta simplă. Are probleme când e cu faţa spre propria poartă, presat de atacant, aşa s-a întâmplat şi cu Sepsi, în tur. Bine că Rivaldinho nu a avut inspiraţia să se împiedice de el, să profite de moment, ar fi fost penalty şi eliminare. Pe de altă parte, a fost singurul care a continuat să se apere când jocul a continuat la acel ofsaid pasiv, semnalizat totuşi de asistent, care a scos din joc toată apărarea. Totodată, a sărit bine mingea din el la primul gol.

Cosic – Când credeam că am căpătat un stoper de încredere, sârbul a avut această evoluţie execrabilă. Assist pentru golul lui Iancu, dar nu s-a limitat la asta, a mai vârât o minge în centru, neverosimil pentru un fundaş care a jucat în Champions League, din moment ce sunt faze care ţi se predau când te apuci de fotbal. Ori consideră că joacă într-o ligă slabă încât poate să facă orice, ori are şi el momente de black-out, fiindcă altfel nu pare genul de fundaş care să se panicheze, să nu aibă soluţii în criză de timp. De asemenea, se bazează prea mult pe instinct şi pe plasament, fiindcă uneori marcajul său este prea larg, nu „strânge” suficient, permite combinaţii în zone periculoase. Dacă nu se corijează sau dacă nu tratează serios astfel de faze, s-ar putea să fie nevoie de doi stoperi de calitate la Universitatea. Problema fundaşilor e veche la Craiova, poate aşa se explică şi ideea lui Mangia de a folosi un sistem cu 3 stoperi.

Bancu – Papură a fost neinspirat cu titularizarea lui. Se vede că a pierdut pregătirea, nu are ritm, a fost lent, defazat, nu a avut nici aport ofensiv. Depăşit incredibil de uşor în unele momente, inclusiv de Dussaut la ocazia lui Matei. Cel mai slab meci al lui din acest campionat.

Mateiu – A pierdut destul de multe dueluri, parcă nu a fost în meci în prima repriză. Treptat, şi-a revenit, a fost mai coerent, a coborât şi între stoperi, îndepărtând pericolul. Îl ştiam însă mai puternic, mai decis. Nici nu a fost ajutat pe tranziţia negativă de ceilalţi mijlocaşi, mai ales că aceştia au făcut presing avansat de multe ori. Pe lângă gafele individuale, jocul Craiovei la Ovidiu a păcătuit prin mingile pierdute uşor în jumătatea proprie, precum şi în presingul nesincronizat, întâmpinarea adversarului foarte sus este stil de joc de echipă mare, dar trebuie pus la punct, altfel ţi se elimină uşor jucători, se rup liniile şi devii pradă uşoară. Mingea a doua sau chiar a treia au fost câştigate parcă prea uşor de gazde.

Nistor – A spus că se încălzeşte greu, a avut dreptate, a părut şi mai „răcit” decât în meciul cu Mediaş. Prestaţie sub aşteptări. Centrarea la primul gol, câteva schimbări de direcţie inspirate, dar cam atât. Fără progresie, fără personalitatea pe care o arăta la Dinamo, parcă este pierdut pe teren uneori, scos din joc şi de faptul că unii coechipieri nu i-au susţinut presingul.

Ivanov – Mijlocaş laborios, dar cam ineficient. Pare neintrat în sistemul de joc, face risipă de efort, dar parcă nu ştie când să-şi pună amprenta pe joc. În plus, a avut de multe ori spaţii la dispoziţie şi a ales ori să se întoarcă, ori să dea pasă la alibi, în loc să speculeze prin avansare, prin asumarea de riscuri. A avut şi un şut, fără a crea pericol. Nu a făcut un meci rău, dar se vede că poate mai mult, poate şi faptul că în pregătiri a fost folosit la echipa „rezervelor” şi e greu să intre în locul lui Nistor sau Cicâldău îi afectează moralul. Pe de altă parte, avea ocazia acum să impresioneze, să facă mai mult.

Ivan –Dezordonat în joc, alege soluţii riscante în momente în care trebuie să joace simplu şi invers, dă pase ori centrări la alibi atunci când trebuie să-şi asume responsabilităţi, să demonstreze că are clasă. În plus, e de multe ori defazat, pare că nu înţelege foarte bine strategia. A abuzat şi de devierile cu călcâiul. Nu a colaborat eficient cu Martic. A făcut şi un lucru util, a sărit la cap la faza din care Niţu a egalat.

Mihăilă – Devine un expert al loviturilor de cap. A marcat cu o execuţie de clasă, a semănat cumva cu cea din care a înscris primul gol în Liga I, la Giurgiu. Demarcarea a fost superbă, la fel şi lovitura de cap din prima repriză, respinsă de Căbuz. Cu piciorul nu a avut reuşite, am contabilizat un şut modest în prima parte, precum şi acela din prelungiri, pe centrul porţii, după un sprint teribil. Are execuţii formidabile, dar dispare mult din joc, încă nu este atât de matur încât să-şi pună amprenta mai mult pe meciuri, poate nici colegii nu speculează mai mult calităţile sale.

Niţu – A început destul de bine, a făcut presing, a încercat să fie prezent şi în combinaţii, a speculat excelent şi momentul acelui corner pentru a marca. Are 3 goluri în acest sezon, câte au împreună Ivan şi Bărbuţ, în condiţiile în care a jucat puţin. Trebuie încurajat, dar, evident, nu se compară cu Koljic.

Koljic – Şi-a făcut simţită prezenţa în teren, a fost altceva faţă de Niţu, chiar dacă puştiul s-a descurcat cât de cât. Ştie jocul de vârf, de pivot, apare pe construcţie când e cazul, distribuie mingi utile, aşa cum s-a întâmplat şi la faza contraatacului din care Mihăilă a marcat. A avut o singură minge de gol, nu a fructificat-o, deşi procentajul său la Universitatea este unul uluitor.

Bălaşa – A intrat bine, a părut mai sigur decât Acka şi Cosic, deşi a alunecat inexplicabil la ocazia lui Matei, se eliminase uşor. Nici el nu a dat prea mare siguranţă în trecut.

Bărbuţ – Trebuia introdus ceva mai devreme, fiindcă Ivan nu presta ce trebuia, dar probabil Papură s-a temut să nu rămână fără schimbări prea devreme. Execelente cursa şi asisstul pentru Mihăilă. Problema lui e când joacă titular, atunci dezamăgeşte.