Proiect controversat, de mai multe luni, gazoductul Nord Stream II, supranumit şi „conducta Putin”, de tabloidul „Bild”, a devenit o mare problemă pentru Germania. Un stânjenitoare. Conducta a cărei construcţie ar trebui finalizată, până la sfârşitul anului în curs, urmează să aducă 55 miliarde metri cubi de gaz rusesc în Europa, via Marea Baltică, traversând apele teritoriale a cinci ţări: Rusia, Finlanda, Suedia, Danemarca şi Germania. Proiectul asociază concernului Gazprom mai multe antreprize europene: Shell şi OMV din Austria, Wintershell şi Uniper din Germania şi Engie din Franţa. Modificându-şi radical traseul „ruta gazului” între Rusia şi Europa, Nord Stream II a revenit în controversele actuale, făcând continentul european, într-un fel, dependent de Rusia din punct de vedere energetic. Totodată, Ucraina – aflată în campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale – dar şi Polonia sau Slovacia, se văd private de drepturi substanţiale de tranzit. Pentru Ucraina, redevenţa pierdută este estimată la 3% din PIB-ul său. Proiectul suscită mari rezerve, în principal din partea Comisiei Europene, care opina nu demult că independenţa energetică a continentului este în pericol. O directivă europeană, „directiva gazului” propunea în 2017 ca infrastructura non-europeană să respecte, în achiziţionarea gazului, aceleaşi reguli precum cele rezervate de infrastructura europeană: transparenţa preţului, sau separarea activităţilor între furnizori şi gestionarea infrastructurii. Toate aceste reguli, explicite, făceau din proiectul pilotat de Gazprom o afacere puţin interesantă. Berlinul s-a opus însă cu înverşunare directivei, având susţinerea Austriei, Belgiei, Ciprului, Greciei şi Olandei. Şi, în ultimul moment, al… Franţei. Care, joi seara, se pronunţase contra Berlinului. La numai trei săptămâni de la semnarea acordului de la Aacken. Încât „Der Spiegel” se întreba dacă Emmanuel Macron, cvasi-unanim aliat fidel al Germaniei, va ceda presiunilor americane. Vineri, cancelarul Angela Merkel s-a întreţinut confidenţial cu premierul român Viorica Dăncilă. Deşi se insinuează că Angela Merkel a primit un refuz, totul este mai degrabă o supoziţie. Poziţia preşedintelui Donald Trump este cunoscută în privinţa variantei germane a gazoductului. Finalmente Parisul şi Berlinul au ajuns la un „compromis”, îmbraţişat, se pare, de „cei 27”, după ce Angela Merkel a dat garanţii ferme: Europa va evita ca Ucraina să fie victima Nord Stream II, fără a enunţa mijloacele de presiune necesare asupra Rusiei. În pofida presiunilor SUA, presiuni care s-au accentuat în ultimile săptămâni, Angela Merkel a dovedit că rămâne femeia de fier a Europei. Nu demult, Donald Trump lansase diatriba că Germania este complet controlată de Rusia, utilizând termenul de „prizonier”. În opinia liderului de la Casa Albă, Germania plăteşte miliarde de dolari Rusiei pentru a se aproviziona cu gaze şi „noi plătim pentru a proteja Germania contra Rusiei”. La începutul luni trecute, ambasadorul SUA la Berlin, Richard Grenell, printr-o scrisoare anunţat antreprizele germane asociate proiectului, folosind termenul de „sancţiuni”. Negocierile au fost aprinse. Chiar şi în Germania, proiectul Nord Stream II nu face unanimitate, ecologiştii invocând posibilitatea poluării Mării Baltice. Din raţiuni mai puţin ecologice, conservatorii CDU nu văd cu ochi buni Nord Stream II, considerându-l un „produs” al… SPD (social-democraţi) aflaţi în alianţă de guvernare, care îl au pe Gerhard Schroeder – ex-cancelar – apropiat de Vladimir Putin, în consiliul de adminsitraţie. Dar, Angela Merkel rămâne, cum spuneam, cancelarul de fier şi după discuţia cu grupul de la Vişegrad l-a „disciplinat” şi pe Emmanuel Macron. Deşi este acuzată că neagă dimensiunea politică a gazoductului, abordând discuţia doar din punct de vedere economic. Criza franco-germană a fost evitată, deşi Emmanuel Macron şi-a anulat o participare la conferinţa pe securitate de la Munchen, în weekend-ul trecut, dar noul episod este considerat un dezastru diplomatic. Editorialistul „Der Spiegel” concluzionează că Uniunea Europeană este profund alterată. Preţul plătit este mare şi nu doar din punct de vedere economic, cât politic. Chestiunea urma să fie discutată, ieri, în Consiliul UE, a cărui preşedinţie este exercitată de România. Se spune, pe surse, că Angela Merkel ar fi primit un refuz din partea Vioricăi Dăncilă, dar totul rămâne învăluit în mister. Fiindcă, într-o declaraţie, cancelarul vorbea de găsirea unui acord, fără a pomeni alte detalii. Pentru aplanarea tensiunilor cu Washingtonul, Germania a promis deschiderea unui terminal de gaze lichefiate, care să permită SUA augmentarea propriilor exporturi energetice. Europarlamentarul Renate Weber a criticat tăcerea preşedintelui Klaus Iohannis în acest scandal privind gazoductul Nord Stream II, care ar urma să aprovizioneze Germania şi servanţii său cu gaz rusesc. Eurodeputatul reitera că România deţinătoarea preşedinţiei Consiliului UE, trebuia să spună „Nu” proiectului Nord Stream II, fiindcă avem un parteneriat strategic cu SUA, ceea ce este corect, nu cu Rusia. Concluzia la care ajungea era următoarea: „e limpede pentru toată lumea că nu ne mai putem aştepta la primirea în Schengen”. Şi dacă Viorica Dăncilă a mutat pe tabla de şah mai înţelept de cum ne-am putea imagina?
