Adrian Cioroianu este invitat vineri, 14 februarie, de la ora 17.00, la „Scriitori la Tradem”, un proiect cultural susținut de Casa de Cultură „Traian Demetrescu” din Craiova. Istoricul va susține conferința „O poveste fără Făt Frumos. Istorie și patrimoniu în România după 1990” și va lansa cea mai recentă carte a sa, intitulată „Cea mai frumoasă poveste. Câteva adevăruri simple despre istoria românilor” (Curtea Veche Publishing, 2013). Bonus de Valentine’s Day: prezentarea romanului de dragoste „Adulter cu smochine și pescăruși” (Curtea Veche Publishing, 2012), singurul semnat de Adrian Cioroianu. Evenimentul va fi moderat de Nicolae Coande, iar intrarea publicului va fi liberă.
Adrian Cioroianu – istoric, jurnalist, eseist şi om politic – s-a născut la 5 ianuarie 1967, în Craiova, unde a și urmat cursurile Liceului de Filologie-Istorie, azi Colegiul Național „Elena Cuza”. A fost student al Facultăţii de Istorie a Universității din Bucureşti (1988-1993), a urmat un masterat în Istorie (Diplôme d’Études Approfondies) la Universitatea Laval din Quebec (1996-1997) şi, la aceeaşi instituţie din Canada, cursuri de doctorat, tot în Istorie (1997-2002), finalizate prin susţinerea tezei cu titlul „Mitul, imaginea şi cultul liderului în România comunistă”. De asemenea, a fost bursier al Colegiului Noua Europă (2001-2002).
După absolvirea facultăţii, a devenit cadru didactic la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii din capitală, în prezent având gradul didactic de profesor universitar și fiind decan al acestei facultăţi. De asemenea, a fost profesor la Colegiul „PRO” din Capitală (1998-2007), redactor la revista „Dilema veche” (1998-2007) şi la „Gazeta Sporturilor”. A realizat emisiunile „Ora de istorie” (Realitatea TV, 2000), „Chiasma. Dialoguri PAX” (PAX TV, 2003) şi „Totul la vedere” (TVR 1). Este membru al Grupului pentru Dialog Social şi al Societăţii Timişoara, iar din februarie 2011 este vicepreşedinte al Institutului Român de Istorie Recentă din Bucureşti. Totodată, a îndeplinit funcţia de ministru al Afacerilor Externe în Cabinetul Tăriceanu (5 aprilie 2007–15 aprilie 2008).
Între cărțile publicate de Adrian Cioroianu se numără „Arhiva Durerii” (Ed. Fundaţia „Academia Civică”, 2000, în colaborare cu Lucian Boia şi Tom Sandqvist); „Scrum de secol. O sută una poveşti suprapuse” (Ed. „Curtea Veche”, 2001); „Focul ascuns în piatră. Despre istorie, memorie şi alte vanităţi contemporane” (Ed. „Polirom”, Iaşi, 2002); „Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc” (Ed. „Curtea Veche”, 2005); „Sic transit gloria… Cronica subiectivă a unui cincinal în trei ani şi jumătate” (Ed. „Polirom”, Colecţia „Ego-Publicistică”, 2006); „Istorie, eroi, cultură politică” (Ed. „Scrisul Românesc”, Craiova, 2008); „Geopolitica Matrioşkăi. Rusia postsovietică în noua ordine mondială”(volumul I, Ed. „Curtea Veche”, 2009); „Visul lui Machiavelli” (Ed. „Curtea Veche”, 2010).
„Cea mai frumoasă poveste. Câteva adevăruri simple despre istoria românilor” prezintă povești reale, despre o lume reală – sau despre fantasmele românilor dintr-o epocă sau alta. De la povestea coroanei lui Carol I și până la vânătorile lui Nicolae Ceaușescu, de la războaiele pe care le-am câștigat și până la tratatele care ne-au modificat frontierele, trecutul nostru este plin de astfel de povești.
«Adrian Cioroianu este un răsfăţat al soartei, un Adonis − al lumii universitare, al diplomaţiei şi al publicisticii. Strălucit profesor de istorie, autor al unor captivante cărţi despre culisele vieţii politice internaţionale, a fost, după cum se ştie, şi ministru de Externe al României. Inteligent, informat şi mai frumos decât Brad Pitt, le cucerea de la primele fraze pe doamnele de fier din conducerea altor ţări. Dacă în funcţia de preşedinte al Rusiei ar fi fost o femeie, n-am nicio îndoială că, după o discuţie cu Adrian Cioroianu, ar fi dat imediat dispoziţie să ne fie restituit tezaurul. Romanul „Adulter cu smochine şi pescăruşi”, alert, exuberant, de un cosmopolitism dezinvolt (fără urmă de exhibiţionism turistic) este expresia acestei naturi fericite». (Alex Ştefănescu, critic literar)
