Un film care ar trebui revăzut: „Probleme personale” (1981)

Nu ştim cu exactitate ce i-au spus senatorii Radu Berceanu şi Vasile Blaga, acesta din urmă, de dată recentă, preşedintele Senatului, Elenei Udrea, în Comitetul Director al PDL, dar, potrivit ştirilor apărute pe mai multe site-uri, au avut o decontare, în termeni nu tocmai afabili. Până la urmă, chestiune de bucătărie internă de partid. Democratic. Care ne-a adus aminte de un film românesc de propagandă, „Probleme personale” (1981), în regia lui David Reu şi scenariul lui Grigore Zanc. Propagandistic, filmul îşi propunea ca mesaj „deschiderea supapelor”, ca simptom limpede la presiunea socială în creştere, resimţită de partid. Comunist. Am putea atribui schimbarea Guvernului Boc cu Guvernul Ungureanu tot unei necesităţi imperioase a „deschiderii supapelor”. De tematica filmului enunţat se ocupă, cu competenţă desăvârşită, filmologul Cristian Tudor Popescu, senior editor la „Gândul”, doctor în cinematografie al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale”, unde susţine un curs de „tehnici de manipulare şi propagandă în cinematografie şi televiziune”. În ultima sa carte, de-a dreptul lăudabilă, „Filmul surd în România mută” (Ed. Polirom, 2011). Mecanismul supapei e pus la lucru acolo, în filmul menţionat, la parametri maximi. După ce, începând cu evenimentele din Valea Jiului (1977) „şuşotitul devenise murmur şi risca să devină vuiet”, drept pentru care critica şi autocritica în partid ating cote neobişnuite. Evident, dacă aveai voie să critici Partidul, Guvernul, până şi Comitetul Central al Partidului, trebuia să ştii, fiindcă erai tras de  mânecă, unde să te opreşti. „(…) Totdeauna, cu adevărul de partea noastră. Ei, uite, că în cele din urmă am obosit de atâta perfecţiune. Mai trebuie să muncim mult ca să fim cum spunem că suntem” rosteşte un activist bătrân. Tovarăşul Prim, interpretat impecabil de actorul Dorel Vişan, „bineînţeles, se luptă cu birocraţia”, cu „festivismul aberant, raportările false de succese în muncă” etc. Undeva pe un perete tronează, imperturbabil, portretul liderului comunist, în apropierea unei uşi luminate de soare, care duce spre o terasă. Căruia nu i se pomeneşte numele în film. Simbolistica este subînţeleasă. Senatorii pedelişti Vasile Blaga şi Radu Berceanu pot spune ce doresc, având de partea lor autoritatea vechimii în partid, dar şi alte cicatrici din bătălii electorale, Elenei Udrea, dar atât. Ei pot invoca şi faptul că, de-a lungul timpului, au mai avut accente critice, de uz intern, nu în exces, spre binele partidului, inclusiv la adresa liderului Emil Boc. Care a deţinut, la un moment dat, şi partidul, şi guvernul. Până când lumea a ieşit în stradă. Acum, când lucrurile sunt cum sunt şi imaginea boţită a partidului trebuie retuşată, este ceva mai greu. Chiar dacă similitudinea personajelor nu e perfectă, fiind vorba de două lumi diferite, filmul „Probleme personale” ar trebui revăzut în primul rând de greii PDL, Vasile Blaga, Radu Berceanu, Sorin Frunzăverde, Cezar Preda şi alţii. Nu doar în zilele noastre viaţa bate filmul. Şi chiar televiziunile de ştiri. Dar, uneori, pentru oamenii cu scaun la cap, reflecţia e mai mult decât necesară, când nu este de-a dreptul tardivă.