Miercuri, Tribunalul Suprem din Madrid a deliberat în controversata afacere vizându-l pe cunoscutul judecător Baltasar Garzon, pentru încălcarea legii amnistiei, votată de parlamentul spaniol în 1977, la doi ani de la moartea lui Franco, prin deschiderea unor anchete, în 2008, asupra circumstanţelor dispariţiei a 100.000 de persoane în timpul războiului civil (1936-1939) şi al franchismului (1939-1975). Cunoscut în lumea întreagă pentru urmărirea atentatorilor la drepturile omului, vezi „cazul Augusto Pinochet”, fost şef al Juntei Militare în Chile, Baltasar Garzon a promis, joi, că îşi va continua lupta împotriva sentinţei de interzicere a exercitării profesiei pe o durată de 11 ani, pronunţată de o instanţă spaniolă. Verdictul loveşte cariera impecabilă a unui magistrat celebru pentru anchetele asupra dispariţiilor în timpul franchismului. „Noi condamnăm pe acuzatul Baltasar Garzon ca fiind autorul responsabil al unui abuz comis în timpul serviciului”, au decis, joi, „în unanimitate”, judecătorii Tribunalului Suprem din Madrid, care, de asemenea, i-au aplicat o amendă. La aflarea veştii, sute de manifestanţi s-au adunat în centrul Madridului pentru a protesta împotriva sentinţei judecătoreşti, scandând „Ruşine!” şi „Garzon, prietene, poporul este cu tine”. În vârstă de 56 de ani, devotat profesiei, Baltasar Garzon a anunţat, printr-un comunicat remis presei, că va utiliza „toate căile de atac legale pentru a combate acest verdict”, care i-a cauzat „un prejudiciu ireparabil”. Decizia judecătorilor îi blochează „orice posibilitate de a mai ancheta marea corupţie” şi este considerată un atentat la „independenţa judecătorilor în Spania”. Baltasar Garzon poate sesiza Tribunalul Constituţional pentru nerespectarea drepturilor sale şi, apoi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului. „Drepturile mele au fost sistematic călcate în picioare pe parcursul acestui proces”, denunţă Garzon, suspendat în mai 2010 din postul de judecător de instrucţie al Audienţei Naţionale, cea mai înaltă instanţă penală spaniolă. Fiica judecătorului, Maria Garzon Molina, şi-a apărat public tatăl, într-o scrisoare deschisă, destinată „tuturor celor care astăzi sărbătoresc cu şampanie condamnarea”. Într-o altă cauză, Baltasar Garzon este condamnat pentru ordonarea unor ascultări telefonice între suspecţi încarceraţi şi apărătorii lor, invocându-se încălcarea dreptului la apărare într-o anchetă asupra unei reţele de crimă organizată, în 2009, aparţinând dreptei spaniole (PPE), acum la putere. În motivarea deciziei lor, judecătorii compară practicile utilizate cu cele aparţinând „regimurilor totalitare, unde totul este permis pentru obţinerea informaţiilor dorite”. Acuzarea a cerut interzicerea exercitării profesiei pe timp de 17 ani. Garzon a explicat metodele sale de lucru, subliniind că avocaţii erau suspectaţi de ajutor în operaţiuni de spălare de bani ale clienţilor lor. Joi, ministrul Justiţiei, conservatorul Alberto Ruiz Gallardon, s-a limitat, în faţa presei, la exprimarea „respectului absolut al deciziei judecătoreşti”. Opoziţia socialistă s-a declarat îngrijorată, subliniind „lupta infatigabilă împotriva traficului de droguri, terorismului şi corupţiei” duse de Baltasar Garzon. Această acumulare, rar întâlnită în Spania, de cauze vizând un înalt magistrat, cunoscut în toată Europa pentru impecabila sa moralitate, împinge partizanii săi la denunţul unei conspiraţii menite a distruge cariera unui om care a deranjat toate mediile cu anchetele sale sensibile. După cum se ştie, în Spania, după ultimele alegeri legislative, la putere au venit conservatorii Partidului Popular, condus de Mariano Rajoy.
