Campania electorală pentru alegerile parlamentare din 9 decembrie a.c. a luat, de acum, startul. Timp de o lună, candidaţii principalelor forţe politice nu vor face altceva decât să mărşăluiască prin colegiile uninominale, în care încearcă obţinerea mandatului parlamentar, în tentativa seducerii electoratului. S-a dat drumul şi la afişajul electoral. Că ne place sau nu, asta are o insignifiantă importanţă, atâta vreme cât democraţie fără alegeri de această factură nu există. În principal, se confruntă candidaţii Uniunii Social Liberale (USL) cu cei ai Alianţei România Dreaptă (ARD), care, de fapt, sunt precumpănitor ai PDL, sub o insolită mantie electorală. Sunt destule lucruri de spus, chiar acum, după startul campaniei electorale, dincolo de semnalarea bunei poziţionări, în toate sondajele de opinie, a USL, la nivel de formaţiune politică, şi, pe cale de consecinţă, a candidaţilor săi. Surprize ameţitoare sunt greu de prezis, în schimb nu pot fi excluse cu desăvârşire „micile revelaţii”, în sensul că anumiţi candidaţi, deloc creditaţi cu şanse de izbândă, să poată obţine jinduitul mandat parlamentar. Mai trebuie avută în vedere şi redistribuirea mandatelor pe colegii, ceea ce înseamnă că fiecare candidat este obligat „să tragă”, prin stăruitoare muncă de lămurire a votanţilor, întâi pentru exercitarea dreptului constituţional prin simpla prezenţă la urne şi apoi prin ştampilarea candidatului dorit. Cum fiecare campanie electorală precedentă a avut, sistematic, teme majore de dezbatere, de bună seamă că identic se vor petrece lucrurile şi de această dată. Şi firesc este ca „problematica economică” să ţină capul de afiş. Pentru a avea abordări economice diferite, strategii şi programe de dezvoltare menite să reurnească din loc lucrurile. Ori, exact la acest palier al dezbaterilor se află ascendentul teoretic al candidaţilor USL, şi, în acelaşi timp, vulnerabilitatea adversarilor politici. Care, orice ar invoca, de circumstanţe fiind vorba, nu pot retrezi fiorul încrederii într-un electorat care a simţit până la os austeritatea. Din acest punct de vedere, actuala campanie electorală nu-şi găseşte similitudini în cea de acum patru ani. Şi, mai degrabă, are corespondent în ceea ce s-a întâmplat până în prezent în alte ţări europene în care au avut loc alegeri (Lituania, Croaţia – ţară în curs de aderare la UE, Slovacia, Franţa). Vor mai fi aduse în discuţie şi alte teme, realmente fireşti într-o campanie electorală, dar lipsite de impactul emoţional necesar. Nota de plată a foştilor guvernanţi, oricum ar fi ea descântată, rămâne una resimţită pentru români. A culpabiliza Guvernul Victor Ponta pentru numai şase luni de guvernare, pe un buget al predecesorului guvern şi în condiţiile cunoscute, cu o tentativă nereuşită de suspendare a preşedintelui în funcţie, în pofida unui vot consistent, se poate face, neîndoielnic, dar nu ştim cât de credibil. La Dolj, lucrurile nu se prezintă altfel: chiar dacă efervescenţa electorală pare sub tonusul consacrat în alte dăţi, un crescendo al său se va face cât de curând resimţit. Şi se anunţă destule confruntări, deloc fade, deloc lipsite de interes. Deocamdată atât. A început!
