Podari: Comuna în care romii nu fug de muncă

0
43

Ne-am obişnuit cu etichetarea nefastă a romilor şi ceea ce e mai grav, din cauza comportamentului lor asocial prin Europa, suntem iremediabil stigmatizaţi. Romii români şi bulgari, pentru faptele lor, lipsesc rar prin presa europeană, cu precădere cea franceză. Se caută soluţii de inserţie socială, fiind cetăţeni europeni, prin programe cu finanţare de la UE, toate acestea se ştiu, mai ales că rezultatele rămân plăpânde, dacă nu insignifiante. Cât de bine e gestionată această preocupare, inclusiv în Dolj, n-are sens să mai amintim. Chiar estompându-se orice formă de discriminare, există dificultăţi economice greu surmontabile inclusiv pentru români în privinţa locurilor de muncă. Toate acestea se cunosc şi noutatea de luat în seamă am găsit-o la Podari, „parohia” primarului Constantin Gheorghiţă. Podariul, de fapt o prelungire a Craiovei, arată plăcut ochiului de la o margine la alta. Localitatea e vie, gospodărită chibzuit, cu destule împliniri, despre care se poate vorbi convenabil.

Constantin Gheorghiţă

Un potop fără asemănare

S-a întâmplat după potopul de acum câteva zile ceea ce s-a mai întâmplat şi altă dată. În satele Livezi şi Gura Văii, şuvoaiele venite de pe versanţi au antrenat tone de nisip, pământ şi pietriş, înfundând rigolele şi intrând în câteva gospodării. Ce a făcut Constantin Gheorghiţă ? A alertat repede ISU Dolj, să vină grabnic pompierii, cum se întâmplă mai peste tot, practică anacronică şi fără leac? Nicidecum. În primul rând, buldo-excavatorul primăriei a fost pus la lucru, nu zi lumină, ci 24 de ore din 24. Câteva basculante de mare tonaj au fost trimise la faţa locului, aşteptate fiind de peste 40-50 de localnici, mulţi dintre ei romi, beneficiari ai ajutorului social, care s-au apucat de treabă. Şi era mult de lucru. Zeci de tone de aluviuni. Nu vom descrie ritmul susţinut în care se lucra ieri, de către nişte oameni determinaţi, în coordonarea nemijlocită a primarului Gheorghiţă. Dar prezenţa romilor – buni de muncă – pe aceste şantiere şi filosofia proprie a primarului, într-o astfel de împrejurare, merită citată avantajos. Când un primar destoinic ştie administraţie publică locală şi are minte ordonată, cam aşa procedează. A crede cumva că Podariul, poarta sudică de intrare în Craiova, s-a „dichisit” în plan edilitar de la sine, fără o etapizare a problemelor, nu ţine.

Dincolo de o viziune originală

Constantin Gheorghiţă gândeşte cam aşa: „Domnule, trebuie neapărat să procurăm pentru primărie o remorcă şi un tractor. Nici nu ştii când ai trebuinţă mai mare de un asemenea mijloc de transport. Trebuie să ne gândim serios la zăgăzuirea apelor de pe versanţi, prin nişte lucrări hidroameliorative. Asta e o problemă a colectivităţii noastre şi nu a altora. Se spune, de regulă, că precipitaţii abundente ca în această vară nu s-au mai pomenit. Aşa este. Dar cine ne garantează nouă că nu ne vom întâlni chiar anul viitor cu aşa ceva?” Localitate cu 7.000 de locuitori, Podariul are şi alte şantiere pe care se lucrează: drumul intercomunal Podari-Bucovăţ, în lungime de 5,5 km, şi un pod peste pârâul Cosac. Faptul că Podariul încearcă „prin forţe proprii”, sau cum spuneau odinioară liberalii „prin noi înşine”, este interesant. Fireşte că nu orice lucrare se poate realiza în acest fel. Dar o absenţă desăvârşită a membrilor colectivităţii, dornici de o scutire de propriul aport, iar nu se poate. Nu ştim dacă Podariul este un exemplu de urmat, dar ştim că are un primar „cu mintea la purtător” cum se spune.

MIRCEA CANŢĂR şi TIBI BOLOGH (Foto)