Şi totuşi Selly nu e Adrian Păunescu!

Ne reaminteşte istoricul Adrian Cioroianu, în cartea sa „Noul război mondial al vechilor orgolii” (ed. Curtea Veche, 2024), într-un eseu despre „Cenaclul Flacăra”, faptul că scriitoarea Gabriela Adameşteanu, în volumul său „Anii romantici” (2014) pomenea de Cenaclul Flacăra, din România, care, între 1973 şi 1975, ar fi avut o legătură, mijlocită de Adrian Păunescu, cu mişcarea Flower Power din SUA şi festivalul de la Woodstock. Că pretenţia enunţată n-a surârs multora, se subînţelege, însă istoricul Adrian Cioroianu, craiovean de baştină, bine informat de regulă sau mai exact cu multe căutări intelectuale atinse, îşi susţine punctul de vedere. În timpul şederii sale în SUA (1972-1973) unde plecase cu o bursă, Păunescu a înţeles, cum avea să-i mărturisească lui Adrian Cioroianu, pe vremea când ambii erau senatori (2004-2008) cum „muzica şi poezia pot schimba o societate”. Dacă „omul altfel”, deja exista în 1989, e posibil, dar punctează Adrian Cioroianu, milioanele de tineri care au fost cel puţin o dată la Cenaclul Flacăra nu l-au apărat… pe liderul comunist, de la Bucureşti. Mutatis-mutandis, înţeleg, că festivalul Beach Please de muzică trap, care ar fi pe gusturile adolescenţilor de mai multă vreme, aşa cum era şi… Cenaclul Flacăra, a mers înainte şi Andrei Şelaru (Selly) un produs al culturii mainstream este un reper al şcolii româneşti, fiind consultat ca orice „celebritate”, din moment ce Alina Mungiu Pipidi ne încredinţa că are talent, spirit civic, e anteprenor şi are farmec. Se spune că festivalul (8-12 iulie) de la Costineşti ar fi avut o audienţă de peste 100.000 de participanţi, cap de afiş fiind mulţi artişti internaţionali. Ediţia din acest an ar fi făcut parte din proiectul Nibiru, noua staţiune de divertisment de pe litoral. S-a deschis pe 16 iulie şi s-a anunţat ca un oraş al divertismentului, conceput ca un proiect cu miză economică şi turistică, cu potenţial pentru zona Costineşti. Printre parteneri se află companii româneşti redutabile. Discuţia este sensibilă: orice comentariu despre libertatea românilor de a fi oameni normali riscă să ajungă la concluzia că oferta e doar un efect al cererii. Şi cererea voluptoasă este pentru… ceea ce oferă Selly, un sistem cultural penetrat de pornografie şi stimulat de energizante. S-a cultivat tăcerea în ultima vreme. Devenit agresivă ideologic, viaţa poate oscila între depresie şi… tot ce vreţi. Nibiru ar funcţiona ca un oraş al divertismentului sezonier, cu evenimente zilnice, festivaluri proprii, adresate unui public divers. Proiectul realizat cu capital privat îşi propune să contribuie la creşterea atractivităţii litoralului românesc, în context regional, tinerii având posibilitatea să-şi etaleze liberi virtuţile. Ca la „Cenaclul Flacăra” pe vremuri. Nibiru este mainstream-ul românesc actual, cu alte cuvinte reprezintă nu doar discursul hegemonic, ci şi orizontul de aşteptare hegemonic. Miza a fost şi rămâne doar una: tineretul. Staţiunea este deschisă 46 de zile (16 iulie – 30 august), şi s-ar putea să fie exclusă de la economisirea de curent electric, pe care ne-o recomandă, cu căldură… guvernul. Sezonul se încheie cu festivalul „Retrograde” (28-30 august). Pragul de un milion de vizite a fost atins, cu 3 săptămâni înainte de finalul sezonului.