În urmă cu 50 de ani: Războiul rece pe tabla de şah!

0
475

În vara anului 1972, deci în toiul războiului rece timp de două luni, americanul Bobby Fischer şi sovieticul Boris Spassky şi-au disputat titlul de campion al lumii la şah, în ceea ce s-a numit „meciul secolului”. Un duel est-vest în care Bobby Fischer (29 ani), de 8 ori campion al SUA l-a întâlnit pe Boris Spassky (35 ani), campion al lumii după 1969, jurnalist de profesie, căsătorit, 2 copii. Bobby Fischer, considerat un fenomen a şahului, mare maestru la 15 ani, n-avea încredere decât în el însuşi. Pentru prima dată după 1946, finala nu mai era sovietică, iar Bobby Fischer era primul american care disputa titlul mondial. A pus condiţii, riguroase, unele excentrice, convenind ca „maratonul” să se dispute la Reykjavik (Islanda), unde a cerut renovarea Palatului Sporturilor (mochetă nouă, climatizare blocată la 22,5 grade, izolare fonică, ş.a.m.d.). În ultimul moment a refuzat să joace şi a fost nevoie de intervenţia personală a lui Henry Kissinger, consilierul preşedintelui Richard Nixon, pentru a participa. Campionatul a demarat la 11 iulie, cu 9 zile întârziere, într-o tensiune de nedescris. După prima partidă, în prezenţa a 2500 de spectatori în sală, Fischer a refuzat să se prezinte la partida următoare. A intervenit din nou Henry Kissinger şi la 16 iulie, după ce Boris Spassky a acceptat condiţiile lui Bobby Fischer s-a reluat partida. Spassky a pierdut. A urmat o remiză, apoi un abandon al rusului şi cei doi mari şahişti erau la egalitate. Spassky n-a mai câştigat decât o partidă. La 1 septembrie rusul a renunţat, şi americanul a devenit al 11-lea campion al lumii. Dominaţia rusă în şah lua sfârşit. Spassky s-a reîntors la Moscova, a făcut depresie, a fost interzis în competiţiile internaţionale, supravegheat de KGB. Suspiciunea a fost otrăvitoare. În 1976 s-a mutat la Paris. Fischer n-a mai apărut nici el în competiţii oficiale. În 1975 a refuzat să-şi apere titlul în faţa lui Karpov şi a pierdut coroana. În 1992 a fost organizat un meci revanşă pe care Fischer l-a câştigat. A renunţat la cetăţenia americană, a obţinut-o pe cea islandeză şi a decedat la 16 ianuarie 2008 la 64 de ani, o cifră cu simbolistica ei aparte în şah.