Europarlamentare 2014: PAC ajută lumea rurală

Europarlamentarele din 25 mai rămân în continuare, pentru nu puţini, doar parţial ademenitoare. De ce să votăm? Interogaţia pare anacronică, numai că şi-o pun şi alţii, din ţări cu vechime în UE, încât euroscepticii chiar savurează tonusul scăzut al interesului. Discuţia lămuritoare, în ceea ce ne priveşte, n-ar fi prea complicată, dacă buna credinţă ar fi prezentă, adică nedecuplată, şi, de pildă, am avea în vedere că accesul nostru îndelung aşteptat în spaţiul Schengen nu va mai fi pentru multă vreme blocat, cum, de altfel, există promisiunea. Dar pentru asta trebuie să participăm la vot, în calitate de cetăţeni europeni. Nu poţi pretinde liberul acces în orice ţară europeană şi să desconsideri votul pentru Parlamentul European. O precizare aparte. Lumea rurală, în mare parte needificată prin mesajele aiuritoare care se dau, ar trebui înştiinţată că este beneficiara a importante fonduri, inclusiv pentru dezvoltarea localităţilor, prin reforma PAC pentru perioada 2014-2020, pe lângă subvenţiile care se acordă exploataţiilor agricole. 50 miliarde euro pe an, adică 40% din bugetul UE, cântăreşte efortul financiar în dezvoltarea unei agriculturi durabile, verzi şi ecologice. Susţinerea micilor agricultori, reducerea ajutorului pentru marile exploatări (cele care primesc peste 150.000 euro anual), distribuirea unei bune părţi a resurselor exclusiv dezvoltării rurale, toate acestea au creat şi nemulţumiri, dar per ansamblul Parlamentul European a urmat voinţa Consiliului European şi a ales finalmente o soluţie de compromis. Ofuscări au existat îndeosebi în ţări cu vechime în UE, cu tradiţie agricolă, „abonate” la subvenţii consistente, care au deja întreaga infrastructură agroalimentară pusă la punct. Bazându-ne pe calcule riguroase, putem afirma că în absenţa subvenţiilor europene, graţie PAC, a formelor de finanţare a proiectelor de tot felul, în acest teritoriu, poate că nimic din ceea ce există în Dolj n-ar fi fost posibil. Subvenţiile guvernului care au existat până la admiterea în UE n-au avut niciodată aceeaşi amplitudine. Să nu scăpăm din vedere încurajarea tinerilor fermieri prin reforma PAC de care aminteam. Sigur că se comentează existenţa unui front al agro-industriei contra micilor producători agricoli, neîndoielnic că există multe asimetrii în judecarea reformei PAC. Poate chiar sunt necesare ajustări, după negocieri care au durat trei ani, dar există şi o parte plină a paharului, în sensul că producătorii agricoli, crescătorii de animale şi de păsări îşi reazemă multe nădejdi în subvenţiile Uniunii Europene. Se discută despre controlul efectelor politicii comerciale a PAC, şi poate Uniunea Europeană „de mâine”, adică cea a cărei conducere executivă va fi decisă de votul din 25 mai, se va dovedi mult mai inspirată, mult mai pragmatică în toate demersurile sale.