De pomina lumii: Silviu Dumitru s-a vrut încă o dată prefect

3
802
Silviu Dumitru

Ştirea cu desemnarea Elenei Costea, ca prefect de Dolj, pare, la prima vedere, una de rutină. Care nu exprimă decât o stare de fapt. Ea ascunde, însă, cu discreţie, ce s-a petrecut „în culise”, premergător opţiunii pentru această persoană – cadru didactic, odinioară – extrasă din anonimatul unei prestaţii publice, spre a fi înscăunată ca reprezentant al guvernului în teritoriu. Prin protocolul care tutelează USL se prevede ca, în judeţele unde funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean este deţinută de un social-democrat, cea de prefect se încredinţează liberalilor sau conservatorilor. Şi invers. Cum cele două funcţii nu au acelaşi statut juridic, una fiind ocupată prin vot popular uninominal, cealaltă fiind încredinţată de guvern, se poate discuta despre logica şuie a acestei simetrii confecţionate. Dar nu asta interesează momentan. În orice sondaj de opinie, la nivelul Doljului, social-democraţii şi liberalii au poziţionări asimetrice. Şi asta dintotdeauna. Patronul liberalilor doljeni, deputatul Mihai Voicu, pe lângă criza de timp, circumstanţă atenuantă, a avut puţine soluţii viabile la îndemână, una dintre condiţiile exprese, ce nu putea fi surmontată, fiind deţinerea de către eventualul candidat a statutului de funcţionar public. Şi aşa s-au trezit liberalii din „staff” cu fostul prefect catastrofal de Dolj, Silviu Dumitru, cu alura şi manierele sale de plutonier-major, ieşit la încălzire şi făcând mătănii. În pofita tristei sale insanităţi. El se dorea să fie semnalul schimbării la Dolj, după prăbuşirea guvernului ungurenilor. Asta doreau ciumpalacii care au ieşit, în miezul iernii, în Piaţa Prefecturii din Craiova. Asta dorea lumea. Restul nu mai conta. Dintr-odată, aproape toată gaşca liberală dobândise amnezie la faptele aflate în cercetarea DNA – Serviciul Teritorial Craiova. Sau sunt nişte bagatele? O să revenim asupra golăniilor, fiindcă, toate hotărârile Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, emise pe mandatul său, fără excepţie, au fost invalidate în justiţie. Ceea ce nu s-a mai pomenit. Alta e discuţia. Dacă guvernarea PDL şi asociaţii a trebuit să plece, fiindcă multora li se urcase grav la mansardă, asta nu înseamnă că ne putem întoarce la … Silviu Dumitru, ca prefect. Doamne fereşte! Dar pe ce lume trăim? Fractura de logică a celor care au acceptat o asemenea discuţie e devastatoare. Trecem peste faptul că Silviu Dumitru e liberal, în măsura în care noi suntem budişti, dar asta e treaba celor care îl menţin în „rezerva de resurse umane”. Utilizat ca soluţie de avarie, într-o împrejurare bizară, lipsit de orice subtilitate administrativă, de pregătire profesională consistentă nici vorbă, cu un discurs anacronic, frizând sordidele bufonerii, şi o inapetenţă desăvârşită pentru orice limbă străină, lui Silviu Dumitru, de mai multă vreme pensionar, adică reformat, i se făcuse dor de Eugen Marinescu, altă minune a Prefecturii Dolj, imaginea condensată a făţărniciei, prin  care se ascund plăgi purulente din activitatea acestei instituţii. Interlopii imobiliari se ridicaseră deja în coadă, vibrau şi îşi frecau mâinile transpirate de fericire. Unul, Nicolae Băcănaru, de prin Târgu-Jiu, beneficiarul a două TDP-uri (nr. 12614 şi nr. 12616), emise pe picior de plecare a lui Silviu Dumitru, la 22 ianuarie 2009, ambele penale, se pregătea de chef. Momentul a trecut. El e doar un avertisment la ceea ce ar putea urma. Fireşte, nu plutim într-un ocean de rigoare morală, dar cu o astfel de „marfă” doresc să-şi arate onorabilitatea liberalii doljeni? Prin ce ironic malentendu s-a putut dezvolta o asemenea ipoteză? În aceste condiţii, a spune „să nu ne luăm după vorbe” este o imprudenţă. Trebuie să te iei după orice, după orice expresie a derapajului moral şi retoric. Totul e semnificativ. Ce să-şi dorească mai mult pedeliştii din Dolj? Dar o mai mare prostie, de-a dreptul dezgustătoare, decât a discuta despre resuscitarea lui Silviu Dumitru ca prefect de Dolj nu credeam că există. Fireşte, fiecare doarme aşa cum îşi aşterne. Şi ceea ce ştim afirmăm: costurile sunt mari. Nu doar cele de imagine. În ceea ce o priveşte pe Elena Costea, evaluarea acesteia va veni curând: după alegerile locale. Dacă se descurcă onorabil, ceea ce este improbabil, o poate duce până în toamnă. Dacă nu, nu.

3 COMENTARII

  1. Nimeni nu mai intelege NIMIC si este de pomina lumii si de cascadorii RASULUI, in orasul Filiasi la anuntarea candidaturii pentru postul de primar al domnului Nicolae Stancioi fost membru PNL,PDL, in prezent PSD, domnul Marin Turcitu salariat la Cotidianul Cuvantul Libertatii si un fost contestatar al domnului primar in legatura cu concesiunile din orasul Filiasi a ajuns BRUSC cu ESARFA ROSIE la gat adica in vazul lumii un sustinator al domnului Nicolae Stancioi.Domnul Victor Ponta este de profesie PROCUROR,oare stie ce se intampla in aceasta tara plina de …?

  2. Citez din ziarul Cuvantul Libertatii din data de 21/07/2009 Au concesionat tot ce se putea în Filiaşi……… Pentru această situaţie, sunt vinovate două persoane: primarul Nicolae Stăncioi, în calitatea de principal coordonator de credite şi aghiotantul lui, viceprimarul Paul Tudorică. Cel din urmă un executant desăvârşit, care pentru a-şi păstra funcţia nu comentează în faţa lui Nicolae Stăncioi, dar nu refuză complicitatea atunci când este cazul. Cele două persoane, în complicitate, de data aceasta şi cu consilierii locali, în perioada 2004 – 2008 au concesionat în oraşul Filiaşi cam tot ce se putea. Despre toate conscesiunile din oraşul Filiaşi şi beneficiarii acestora vom scrie într-un număr viitor în cotidianul nostru. Autor. MARIN TURCITU.

  3. Oameni buni. Numele lui Bacanaru nici macar nu merita pomenit. El nu este altceva decat “sagetutza” lui Constantin Catrina. Este o paractica foarte curenta la mafiotii imobiliari – atunci cand isi insusesc cu japca vreun imobil, acesta trece succesiv prin mai multe maini. Ca sa se piarda urma si in cazul in care vreodata se impute treaba, cel de la capatul lantului infractional sa dovedeasca faptul ca e cumparator de buna credinta. Catrina a folosit-o pana si pe sor-sa Georgeta Sandu drept “sagetutza”.

Comments are closed.